Puterea educației sau urlatul fără argumente? Puterea cărților sau forța pumnului? Puterea cuvintelor spuse liber sau încătușarea libertății de exprimare? Vest sau Est? Puterea comunităților sau un individ care se crede mesia? Dialog între politicieni și oameni sau retragerea într-un turn de fildeș a politicienilor? Ce pot face eu pentru a-i aduce pe oameni să discute față în față, să dau naștere unui dialog curat, onest, direct? Pot să-mi pun la bătaie toată experiența de jurnalist și specialist în comunicare. Să deschid ferestrele dialogului. Drept care, de mai bine de trei săptămîni, împreună cu alți 5 colegi, am luat la pas sate, comune, tîrguri, orașe mici. Stăm de vorbă cu oamenii. Prin piețe ‒ unde producătorii mici de legume și fructe dezbat cu foc situația politică, la birt ‒ locul în care nu facem politică, dar facem, locul în care se dezleagă limba, se schimbă halbele goale de bere cu unele pline, rînd pe rînd, se încing spiritele, se dezbate la firul ierbii ‒, la marginea șoselei acolo unde zarzavagii își scot recolta bogată și gustoasă, la colțuri de stradă, la margine de sat. Nimic calculat dinainte, nimic pus la cale cu vreo autoritate. Doar oamenii obișnuiți, cu grijile lor, cu bucuriile mărunte, nemulțumirea că sînt ai nimănui. Vîlcea, Dolj, Olt, Giurgiu, Prahova ‒ județele care s-au lăsat cucerite de dialog firesc. Am găsit oameni dornici să-și facă auzită vocea, nemulțumirea cea mai mare e că nu îi ascultă nimeni, cred că toată "șleahta politică" (termenul folosit de ei, nu-mi aparține) nu se gîndește la oameni, ci doar la buzunarele proprii. Dar am simțit și violența verbală, agresivitatea în lipsa argumentelor și influența tiktokului. Am pornit la drum și cu ideea că tinerii au o voce cu atitudine. În licee sau pe stradă puștii sînt atenți la zbaterea societății, am stat mult de vorbă cu liceeni zburdalnici, cu ochi plini de foc, cu vorbe mușcate sau mai timizi, dibaci în folosirea armelor social media. Francesca ‒ vocea puternică a unei tinere artiste de 18 ani “În ultima vreme un nou sentiment de anxietate s-a născut în mine. Nu știam cum se simte anxietatea politică, am 18 ani de abia împliniți, deși am fost mereu o fire interesată de istorie, societate, lume și felul straniu în care este condusă, n-am știut ce înseamnă să-ți fie cu adevărat frică de mâinile în care puterea ar putea ajunge. Am fost crescută să-mi fie rușine să vorbesc despre politică, pentru că “nu e frumos” sau “lucrurile astea nu trebuie discutate în public” sau cel mai rău “dacă oamenii nu sunt de acord cu tine și o să ai de pierdut”. Dar în contextul actual, în care istoria ne râde in față pentru că n-am învățat nimic din ea și în consecință ea se va repeta în cel mai neelegant scenariu, aleg să vorbesc despre politică, pentru ca vreau să am dreptul în continuare la libera exprimare, și să mai am privilegiul să aleg când, unde, și despre ce vorbesc. “Alegere”. Oamenii au uitat că “alegerea” ar fi văzută de strămoșii noștri, cei care au trăit în vremuri de extremism, drept un moft, o fiță, un capriciu. Și totuși unii oameni nu profită de fița asta, de alegeri. Avem puterea de a schimba România noastră într-o țară ca afară, noi alegem dacă vrem să fie ca destinațiile cele mai des alese pentru city break-uri sau dacă vrem să ajungem o țară cu un popor opresat să aleagă același om cu mâinile pătate de sânge din crimele de război. Așadar, ieșiți la vot! Alegeți Europa, alegeți un om care se străduiește sa transforme România în ceva mai bun, nu promisiuni care se transformă peste noapte în “scheme de marketing”. Alegeți calea spre evoluție și vă rog, dați-i o șansă istoriei să nu se supere pe noi și să se repete. P.S: Nu mai atacați oamenii care au votat cu același scop cu care ați votat și voi: schimbarea. Știu ca e tentant să ne vărsăm nervii asupra lor, să-i facem needucați, analfabeți si alte jigniri fără sens. Deși vă pare că marea majoritate sunt îndrăgostiți de ideologiile fasciste sunt și oameni care sunt nervoși din cauza corupției și a lătratul (discursul) unui candidat le-a dat speranța că are să fie bine pentru ei (au fost vrăjiți și manipulați). Consumați-vă energia pe oamenii “apolitici”, nehotărâții, cei care ne pot salva de un președinte mincinos care profită de oameni. Aaa, da… și amintiți-vă că educația este un privilegiu, deci mai ușor cu elitismul și mai mult cu ieșitul la vot. Pentru România. Pentru Europa. Pentru Noi.” Andrei, elev ‒ schimbarea vine și de la noi “Nu ajută cu nimic să ne certăm cu oamenii care votează diferit față de noi, pentru ca este aproape imposibil să trezești pe cineva din visul schimbării radicale în bine. Chiar dacă în realitate sunt doar niște minciuni ieftine și avem impresia că este imposibil să le crezi nu trebuie să uităm ca suntem o parte favorizată a societății. Am avut acces la un mediu școlar decent față de zonele subdezvoltate ale țării. Am avut șansa să ne întâlnim la timp cu mediul online și să reușim să ne adaptăm la el. Am avut șansa să nu fim îndoctrinați, în familie, cu ideologii învechite. Noi nu suntem “deștepți” și restul “proști”, noi suntem mai norocoși și alții mai puțin. La final de zi, ambele tabere vor să ne fie bine. Bineînțeles, fiecare mulțime își are excepțiile, fie pozitive, fie negative, nu putem generaliza. Adevarata soluție este să mobilizăm lumea la vot, pe cei aproximativ 47% dintre oameni care au ales să stea acasă. Absența de la vot nu este o soluție, chiar dacă te simți nereprezentat. Într-o țară în care toți candidații sunt “de dreapta” este de așteptat ca o mare masă să se simtă neglijată. Totuși, doar cu o mobilizare imensă poate fi învins valul extremist (exemplu: Germania unde prezența la vot de 83,5% a fost salvatoare). Ce să facem înainte să mergem să promovăm un candidat vecinilor, fraților, prietenilor etc? Ne asigurăm că noi suntem bine informați, să nu uităm că nimeni nu e imun la propagandă. Fie că votezi cu Simion, fie că votezi cu Nicușor trebuie să te întrebi mereu “Oare chiar e sincer? Sau doar mă păcălește?”. Cea mai mare capcană este să îți alegi un erou din start și să devii orb pentru el. Presa independentă (ex: Snoop, Recorder etc) poate fi salvatoare într-o lume în care televiziunile sunt cumpărate cu bani de campanie. Recomand seria “portret de candidat” de la Recorder. Bun, te-ai asigurat ca ești bine informat. Ce urmează? Interacționăm cu cât mai mulți oameni care nu au fost la vot și îi ajutăm să înțeleagă de ce votul lor chiar contează. Cele mai bune exemple sunt alegerile din 2024 și cele din anul acesta, în care candidații partidelor care au dominat țara în ultimii ani nu au prins turul doi la diferențe extraordinar de mici. Îndemn toți absenții să nu își mai lase viitorul în mâinile altora, mai ales tinerii care încă înregistrează cea mai mică prezență la vot, chiar dacă ei sunt cei care au, în teorie, cea mai progresistă viziune. Datoria noastră este să salvăm țara de atacul extremist, prin sacrificiul a zece minute din zi pe care să le folosim la vot. Datoria clasei politice este să ia atitudine și să înțeleagă că indiferența îndelungată de până acum naște vremuri incerte și ideologii extremiste. Pe 18 mai voi merge la vot, așa cum toți trebuie să facem.” Alexandra, 18 ani ‒ puterea din spatele cuvintelor simple “De ce să mă duc la vot? Că oricum tot cine vor ei iese Cred că întrebarea aceasta ne-am pus-o fiecare dintre noi măcar o dată în viață atunci când a venit perioada alegerilor. Ei bine, ultimele alegeri ne-au arătat chiar contrariul, că votul fiecăruia dintre noi chiar contează și reprezintă un pilon de dezvoltare pentru societatea în care trăim. Cu toții ştim ce se întâmplă la momentul actual în sfera politică a țării şi cât este de important ca tânăr să îți exerciți dreptul de vot, de aceea dacă vrei să vezi o schimbare în țară fă tu primul pas. Acela de a vota responsabil. Cum faci asta? Este foarte simplu, te informezi din surse sigure ‒ de preferat ar fi din platforme și posturi independente care nu au parte de nicio monetizare din partea candidaților (de exemplu: Recorder). După aceea îți poți seta un set de valori pe care vrei să le aibă candidatul pe care îl votezi, după ce ai făcut asta urmărești discursul fiecărui candidat; desigur, nu îți vei găsi toate valorile într-un singur candidat, dar câteva le va avea unul. Dacă nu ai idee ce valori să urmezi a-i putea să analizezi trecutul candidatului, ce studii are, dacă este un candidat pro Uniunea Europeană și NATO și ce proiecte propune să implementeze atunci când va ajunge în funcție. După ce ai parcurs toți acești pași nu îți rămâne decât să te duci și să pui ștampila pe buletinul de vot. La secția de votare vei avea nevoie de actul de identitate, pentru a putea fi legitimat și să ai în minte clar candidatul pe care vrei să îl votezi şi poziția pe care acesta o are pe buletinul de vot. Vei fi atent ca buletinul de vot primit să nu fie deja ștampilat, să aibă pe spate ștampila și să plasezi votul tău în chenarul candidatului dorit de tine Cam asta e tot. Vezi cât de ușor poate să fie să contribui la transformarea în bine a țării tale?! Aşa că hai şi tu la vot dacă vrei o schimbare reală în țara în care trăiești, ca să nu ajungi să îți pui intrebarea-Dar la noi de ce nu e ca în afară?” Bianca, 18 ani ‒ o elevă pentru care cuvintele sînt arme “Pe 18 mai nu votez din datorie civică, ci din instinct de conservare artistică. Că în România, politica a devenit un teatru absurd, dar fără Ionesco și fără sens. Un spectacol prost, jucat prost, cu scenografie de bâlci și figuranți care-și învață replicile de pe Facebook-ul lu’ Șoșoacă. Nu mai e vorba doar de stânga sau dreapta, ci de luciditate vs. delir colectiv. Când un extremist ajunge opțiune „serioasă”, înseamnă că actorii buni au plecat din țară și-n sală a rămas doar publicul care aplaudă când se strigă „neamul” și „familia tradițională”. Eu m-am săturat să trăiesc într-un film regizat de securiști pensionați, cu muzică de fundal de la Antena 3 și decoruri în care tricolorul e folosit ca perdea de fum. Pe 18 mai pun ștampila, nu pentru că am găsit candidatul perfect, ci pentru că știu sigur cine n-are ce căuta în scenă. Nu vreau să mă joc de-a democrația cu George Simion în rol de Ștefan cel Mare 2.0 și doamna Maria de la bloc în rol de analist politic, care „știe ea mai bine”. Votez ca să nu ne trezim într-o țară unde cultura e „prea progresistă”, minoritățile „prea vocale” și adevărul „prea deranjant”. Votez ca să nu ajungem la actul III cu lumina stinsă și ieșirea blocată. Deci dacă iubești teatrul, filmul, muzica, școala, libertatea, dacă iubești să gândești cu capul tău și nu cu statusuri scrise la comandă, vino la vot.” Hai să facem liniște în sală. Și să dăm jos de pe scenă pe cine trebuie.”