Dmitri Shostakovich - Romance (from The Gadfly)... 456
- Arta
- 11-02-2017 18:35
...
Citește mai departe...
Citește mai departePetre Stoica: „Eram foarte, foarte solidari. Noi priveam cu sfintenie aparitia unui scriitor. Invidia noastra avea ceva frumos. Eram bucurosi daca unul dintre noi avea succes. La un moment dat existenta lui Nichita atarna de un fir de par. Demostene Botez a spus „sus” ca scrie poezie legionara. Paul Georgescu l-a salvat, a scris o noapte intreaga poezii pe care i le-a atribuit lui Nichita, s-a dus cu ele la Leonte Rautu. Generatiile de a
Citește mai departePetre Stoica:„Totdeauna mi s-a spus ca sunt poet de avangarda – asta si pentru ca eram colaborator permanent al Stelei, revista care a insemnat enorm in evolutia poeziei noastre, chiar si atunci cand realismul socialist era inca lege" (11 iunie 2013)
Citește mai departeO lectura fascinanta! Are dreptate Andrei Plesu:"Proze-liteleAnamariei Smigelschi m-au luat prin surprindere. O stiam ca un artist plastic foarte talentat si ca pe o femeie iradiind vitalitate si farmec. O descopar acum ca pe un scriitor inzestrat, ca pe un histrion hatru, ale carui simturi sunt inteligente si a carui tristete e plina de umor. "Proze-litele" (pe drept cuvant numite asa: nu simple proze, ci proze-obiect, proze cu miros si gust, cu petice decolorate si franjuri misterioase) sunt deopotriva instantanee de epoca, documnete de generatie, jung
Citește mai departeÎN TOAMNĂPetre Stoica din "Pietre kilometrice (1963)Aşteptându-te,la picioare cad lampioanele fructelor, stinse,îşi înclină umbra spre minenava norului cu pupă diamantinăîn care călătoreşte grăbităultima pasăre...Apari sub bolţile cerului, coborâte,sunt atât de fericit încâtaud în mine puternic pulsândviitoarele sclipiri ale iernii,mătasea privirilor tale îmi îmbracă umerii goi,trupul ţi-e treapta focului mare -de ea îmi apropiiîngheţatele mâini.Dar tu dispariasemenea anotimpului ce lasă pe câmpuriruguri de ceaţă1961 MĂ REVĂD LÂNGĂ TINE
Citește mai departe"S-a întâmplat, totuşi, să aveţi parte şi de cronici negre… Mie mi-au apărut “Poeme” în 1957, dar eu nu mă pregătisem să public o carte. Ce s-a întâmplat? A venit un val de liberalizare, care a fost de scurtă durată, iar editurile nu aveau nimic în portofoliu. Eu publicasem în “Steaua” şase poezii, simultan cu altele în “Tânărul scriitor”. M-a întrebat Vulpescu, care era redactor la secţia de poezia a ESPLA: Nu îmi aduci un volum de versuri? Am zis: gata! Graba mea. A apărut, iar toată lumea a zis: A, uite, în sfârşit un volum apolitic. Eu trecusem d
Citește mai departe