Cultura

  • Lucian Blaga- Mirabila sămânță... 175

          Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de seminţe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalţe tăcutele seve-n lumină.   Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor, c-o stăruinţă mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânţă. Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie,

    Citește mai departe

  • Camil Petrescu - Ideea... 176

        Jocul ideilor e jocul ielelor   Bibliotecile cu rafturi şi zăbreleSunt plineDe tomuri grelePergamente şi colecţii vechi nepreţuiteLegate-n marochine,În care zac orânduiteIerarhic subt capitole şi titluriMii şi milioane de idei,În zeci de mii de tomuri, anexeŞi opusculeCu pagini încărcate de calcule subtileCa mici desemne-Arabescuri-De cercuri seci, de semneŞi magice majuscule.Dar în eleNu sunt decât cadavre de idei,Căci scrisul totE doar gândire veşted conservatăŞi-nchisă subt formule şi subt chei.Bătrânii în halaturi vechi,Cu ochelarii petrecuţi după urechi,UscarăInsectele-n vitrină,Ca specii rareSălbatecii codri în ierbare,Pământul necuprin

    Citește mai departe

  • Giuseppe Ungaretti – Hoinar... 179

      Campo di Maily, mai 1918   În niciun  colț din lume nu mă pot înrădăcina   În orice nouă climă ce o-ntâlnesc mă descopăr tânjind odată ce cu ea m-am și deprins ...

    Citește mai departe

  • Don Francisco de Quevedo y Villegas- Dragoste statornică până și dincolo de moarte 161

    Închide-mi cea din urmă umbră-n silă Pleoapele pe ochiul stins și rece Din destrămatul suflet chinul plece Acum, cu reîntoarcerea-n argilă.   Căci pe-acest mal de râu, copilă, Durerea amintirii mi-o petrece; O, focul meu prin val de gheață trece Râzând de-a morții lege fără milă.   În suflet- ocnă de dumnezeire Și vine ce-au hrănit atâta jar, Și tot ce-a ars în mine peste fire,

    Citește mai departe

  • Antonio Machado – Poetică... 187

        Nici marmuri dure și eterne, nici muzică și nici pictură, ci doar cuvânt ce-n timp se cerne.   Cântec și basm e poezia. Se cântă-o întâmplare-aevea doar băsmuindu-i melodia.   Sufletul țărmurii-și creează, Și munții lui de fum și plumb și codrii fragezi în amiază.   Orice imagine furată ce nu din râu

    Citește mai departe

  • Jerzy Jarniewicz - În vânt... 183

          În loc să-mi scrii mie, trimiţi scrisoare către corinteni,Între timp cineva ţi-a strecurat abil un codDe bare, în care ne pierdem împreunăîn încercări stângace de îndreptarea limbii.Căci între zidurile sumbrenu oamenilor am dori să le vorbim azi. Vântului?Cu cât ne avântăm mai mult în vorbă, cu atât mai multăteamă faţă de necunoscutul cu glugă pe cap,care întinde capcane în camerele închiriate,ne vânează cuvintele urâte, ne trage de limbă:un strop de acid creşte tot aluatul.Va veni timpul, va veni,când o să ieşim din subteranul sur

    Citește mai departe

  • Iannis Ritsos- Lucruri mici... 180

        Fructele, florile, frunzele, au o poveste a lor. Trandafirii, de pildă sînt o trupă de cavalerie, roz, cu nobile, multe drapele desfășurate, purtând mesajul unei victorii.   Trebuie doar să-ți lipești urechea de pământ sau de peretele subțire, cristalin al luminii. Trebuie doar să colorezi cu sângele tău obrajii merelor și să fii în stare să dăruiești toate cheile tale păsărilor și oamenilor.

    Citește mai departe

  • Iannis Ritsos - Cântec simplu... 186

            Se rezemase de poarta unui nor, cu o țigară stinsă între buze. Inima lui semăna cu o ghitară fără gât. O femeie tăcută îi aprinse țigara cu un chibrit subțire- și chibritul acela deveni deodată gâtul ghitarei. Atunci, aplecându-se în amurgul portocaliu, el cântă la ghitară un cântec dulce și simplu - poate cel mai blajin din viața lui- Cu un refren banal sunând cam așa: avem nevoie unii

    Citește mai departe

  • Iannis Ritsos- Rudenie nedeslușită... 179

        Ochii lui- două picături lungi de lumină verde. Buzele strânse- nu aveai cu ce să le asemeni. Un om, poate, zidit în perete.   De partea cealaltă a peretelui, putea fi un rând de ferestre deschise; intra lumină puternică și aer de primăvară; de aceea părul lui era atât de tinerește ciufulit.   Dar ceilalți nu știau să privească prin acele fereste; de aceea- gând

    Citește mai departe

  • Constanța Buzea - Felina pe zid... 186

        ești prea inteligent să nu-nțelegicaptivitatea celui de pe zid eu nu fug nu te cautte văd nu înaintea mea ci sus pe muchiaziduluipreocupat să nu cumva să ies din umbradin caricatura pe care-o joci atentasupra mea am înțelesși m-am oprit și am tăcutnimic nu te-ar înnebuni mai mult gîndescdecît după-nțelegeredupă oprire și tăceresă mor

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile