Cultura

  • Petru Creţia - Două gânduri despre binele şi răul din lume 191

           Acestui titlu ambiţios îi corespund două tentative limitate şi precise, dorinţa hotărâtă de a mă apăra de două prezumţii pe care le socotesc infamante. Una este aceea că sfera binelui moral este coicidentă cu sfera binelui din lume. Cealaltă, că aş ignora adevărata proporţie dintre luminile şi umbrele sufletului, căzând pradă unui anume idilism moral sau unui searbăd meliorism.  În ciuda multului bine pe care îl pot aduce virtuţile şi bunele purtări, lucru înţeles încă din secolul al XIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nu tot binele din lume vine de aici.  De fapt, înainte de toate, este nevoie de o anumită generozitate a naturii, fără de care virtutea nu poate funcţiona decât ca un g

    Citește mai departe

  • William Carlos Williams - Jocurile minţii... 188

          Dacă un om ar putea vorbi despre viaţa sa, oricând, în orice clipă despre viaţa sa, n-ar mai dori nimic, nimic! S-ar simţi aidoma cu cel descris în faimosul dublu-sonet - dar fără restricţiile formale impuse sonetului. Să-l lăsăm să se ducă pe malul râului, sau în grădina cu flori târzii, unde, printre petale, va zări o minusculă muscă

    Citește mai departe

  • Petru Creţia - Homo valahicus... 190

        Există atâtea definiţii ale civilizaţiei, încât o cercetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos. Intuiţia comună ajunge. Şi mă voi mărgini la necazurile noastre, încredinţat de faptul că, pe măsură ce nevom cunoaşte mai bine, lepădându-ne de orice trufie,vom mai putea îndrepta câte ceva. Nu e oare mai bine ca, în loc să ne conferim blazoane iluzorii, să învăţăm mai bine ce suntem cu adevărat? Nu există vindecare decât prin adevăr. Dar adevărul nu trebuie spus cu încrâncenare, ci cu înţelegere şi cu dragoste, şi nu fără zâmbet. La noi lucrurile nu se îndreaptă când cineva îşi arogă rolul de a biciui, scrâşnind, moravurile, de undeva de sus, din transcendenţa unei conştiinţe presupuse fără greş. E bine să ne judecăm,cu dreptate, noi pe noi înşine, sperând că orice act de cinstită şi lucidă cântărire de sine va da cu vremea roadă în

    Citește mai departe

  • Knut Hamsun - Cântecul trandafirilor roșii... 186

        Nu-mi spune nu, îngenunchez smerit. Cu-aceste flori de sânge. Ia-le; Prin tine, de demult, mi-au răsărit, Flori roşii-n cale.   Privirea ţi-o coboară-asupra lor De amintire împăienjenită. Tot ce-ai văzut, iubirea mea întreagă În trandafiri palpită.   Şi lacrimile tale de rouă mi-au părut;

    Citește mai departe

  • Lena Constante - Evadarea tăcută (fragment)... 193

      ”Niciodată, nici o lege, de când e lumea lume, nu a fost nici măcar gândită pentru a pedepsi pe cei care îţi răpesc vântul, izvorul, râul. Pe cei care îţi fură partea ta de soare, de nori şi de ploaie. Dreptul tău la stele.” (Lena Constante, Evadarea tăcută 3000 de zile singură în închisorile din România)    ”CAPITOLUL 4 A PATRA ÎNCHISOAREA 847-a, 848, 849, 850, 851, 852, 853, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861, 862, 863, 864, 865,866, 867, 868, 869, 870, 871, 872, 873, 874, 875, 876, 877, 878, 879, 880, 881, 882, 883, 884, 885, 886,887, 888, 889, 890, 891, 892, 893, 894, 895,

    Citește mai departe

  • Rumi - Pana în mâna lui Dumnezeu... 187

          Se smulge noaptea duhul din trup l-al Tău îndemn și șterge de pe-ale minții tăblițe orice semn.   În fiecare noapte, pot duhurile-atunci să se elibereze de spuse și porunci.   În noapte, uită-nchișii că stau în închisori și regii c-au putere și stăpânesc comori.   Dispar și griji și gânduri la pierderi și câștig, și despre ceilalți oameni nu mai gândești nimic.

    Citește mai departe

  • Mircea Eliade- Cultura scriitorului... 207

      Un distins scriitor român îmi mărturisește de curând: -Nu-mi pot niciodată ierta că timp de treizeci de ani am citit literatură. Scriitorul acesta continuă totuși să scrie și să publice. Nu e un renegat; nu și-a trădat vocația, nici nu și-a părăsit profesiunea. A încetat, însă, să mai citească literatură. Timpul de care  poate dispune îi este în întregime dedicat lecturilor substanțiale sau documentare: istorie, biografii, geografie, știință. Scriitorul român, în genere, descoperă destul de târziu această insuficiență nutritivă a literaturii. De aceea se mai pot întâlni astăzi scriitori care au citit mii de cărți, și care sunt totuși de o profundă incultură. Au citit necontenit literatură. Au citit cu pasiune, cu fervoare, cu în

    Citește mai departe

  • Rainer Maria Rilke- Trăiesc tocmai când...... 182

          Trăiesc tocmai când se sfârșește veacul. Se simte vântul unei file mari, pe care Dumnezeu și tu și eu am scris-o și care se întoarce sus în mâini străine   Se simte strălucirea unei pagini noui pe care totul poate să mai fie.   Liniștitele puteri își măsoară întinderea și se privesc întunecate.   Trad. Dinu Pillat

    Citește mai departe

  • Mircea Eliade - Noul barbar... 180

      Toți tacticienii sînt de acord că, într-un viitor război, populația urbană va emigra în mase largi către sate, mai ales în munți. Viziunea aceasta a grupurilor umane părăsind orașele, străbătând disperate cîmpurile, terorizate de gaze, de bacili, de bombe aeriene- ne amintește ceva. Ne amintește invazia barbarilor în Europa. Nu e vorba de asemănarea inevitabilă între toate formele războiului, de pretutindeni și de totdeauna. De când se poartă războiul în meleagurile europene, numai două forme conduc necesar la emigrația populației urbane: invazia barbarilor (printre care, firește, trebuie să socotim și expedițiile punitive ale turcilor) și războiul chimic, războiul aerian, al razelor morții etc. Asemănarea de structură dintre aceste două momente istorice- atât de deosebite, totuși, sub alte aspecte- este semnificativă. Lupta contra populației civile”, cum se spune în manualele moderne de război, es

    Citește mai departe

  • Hector Garcia și Francesc Mirailles - Făuritorii de săbii 188

                ”Atenția la detaliu și răbdarea japonezilor se pot vedea în diverse discipline. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute este restaurantul de sushi codus de Jiro, care, în ciuda faptului că se află în incinta metroului din Ginza, este considerat cel mai bun din lume. Fiul patronului a exersat zeci de ani ca să reușească să facă un tamago bun (o tortilla pentru sushi). Pentru multe dintre aceste arte, nu există o școală unde să înveți secretele; cunoștințele se transmit de la maestru la discipol. Se întâmplă mai ales în cazul făuritorilor de săbii katana sau alte săbii japoneze. Astăzi mai sunt trei sute de săbieri în țară care se ocupă cu asta, însă doar treizeci se întrețin exclusiv din fierărie. Fiecare dintre acești săbier

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile