Departe, zilele precareca regii dacilor s-au stins –un veac izbeşte, altul doareîn trupul-mi subţiat şi nins. Din vârsta mea, epistolarefragmente cad pe-un lut întins,poate spre oameni, sau spre fiareîn mod greşit sau dinadins. Durerea mea-n sintagmă estecă nimeni nu-mi mai dă de vestepe unde sunt şi ce mai fac. Şi, decadent, mă cred un flautîn... Citește în continuare →