• iubita mea... 261

    cu margini de cristal planeta ta se-nvăluie cu ceară spre-a-mi scrie vodca mea de seară cu un condei muiat în cel mai fin pahar nu știu a face mult prea multe lucruri vreo două șontîcate dintr-un mal de lângă ape nestătute-n pal ceas de-aruncat prin mucede coclauri a fost un vis o stranie țesătură sărutul […]

    Citește mai departe
  • ÎN TIMP... 295

     gândul îngânândmă-ncred în cuvânt de cumperi, îți vând vorbele în vânt...   când voi fi fiind vasul ars pictat la gură ciobit ...

    Citește mai departe
  • am aplecare către nu... 255

    un nu clasic cu care să încep frazele menite să lămurească oarece nu unul furios deși se-ntâmplă câte unul din ce în ce mai rar ca o pasăre ce nu mai vine la fereastra ta să-i dai biscuiți sau șobolani morți de cu seară am încercat să-mi explic dar începeam iar cu nu așa că […]

    Citește mai departe
  • Citatul săptămânii – Foc. Din jurnalul dragostei 241

    L-am găsit pe cel cu care pot cânta, cânta cu adevărat, cânta femeia, cânta tot ce se află în capul sau în trupul meu, în ritmul sângelui. Nu cântecul ideilor, în care instinctul se revoltă împotriva logicii. El spune: „Am o idee“. Şi inven- tează, creează, fantastic şi magic – viaţa. Fiecare detaliu al vieţii. […]

    Citește mai departe
  • Ceea ce nu ni se poate lua... 288

      M-am convins încă o dată aseară că muzica este una dintre cele mai minunate forme de manifestare ale umanității, ea transmite stări care rămîn cu noi pînă la sfîrșit, ne dă ceea ce nimeni nu ne poate lua niciodată. Concertul susținut de London Philarmonic Orchestra la Sala Palatului în cadrul Festivalului George Enescu a fost de o frumusețe inegalabilă. Muzicienii conduși de Edward Gardner au transmis atîta bucurie sălii, cum numai marii artiști o pot face. Uvertura operei Tannhäuser de Wagner, Simfonia concertan

    Citește mai departe
  • mama mea... 265

    mi-a zis că te-nveți și cu binele și cu răul dar pe rând că nu-ncap amîndouă în aceeași teacă nu mi-a zis că ar exista mai binele sau mai răul dar am avut ‘jde ani să verific asta și am descoperit că mai binele e deseori mai răul deghizat într-o păpușă de carnaval văcsuită cu […]

    Citește mai departe
  • Să ne mai și râdem pă noi?... 444

    Nici nu știu cu ce să încep. Să ne râdem de poc! poc! mai întâi sau de faptul că nu știu să umblu pe noul telefon? Să ne râdem de cum am ajuns să-mi iau un nou telefon și câte așteptări a trebuit să rumeg până am reușit să-l am în mână?. A căzut. În […]

    Citește mai departe
  • Aş putea dar n-aş vrea... 352

    Lavinia Pârvu - Între două entităţi Pot să scriu pagini fantastice Cuvinte pompoase, amoruri perfecte Dar vor fi pline de personaje defecte Un glob de minciună, relaţii sintetice Pot să scriu perversiuni delicate Să agăţ într-un cui tot ob

    Citește mai departe
  • Puterea și spiritul... Când lumea atârnă de un cui 264

      Puterea învierii     Să-L cunoşti pe Iisus într-o seară, Să-L cunoşti simplu, adevărat, Cum creşte dimineaţa peste ţară Şi cum se face Înaltul Înalt…   Să cunoşti...

    Citește mai departe
  • OGRADA AIURIȚILOR, PROZA LUI DUMITRU HURUBĂ... Editura Vatra veche, 2021. Umorul în plămada faptelor de zi cu zi 290

      ...

    Citește mai departe