„Totdeauna am avut o reținere să întreb despre cum era tata. Tot ce am de la el, e o carte poștală scrisă pentru mine când eram în clasa întâi, cu o zi înainte să moară, iar în bibliotecă, două cărți pe care își așezase caligrafic, aplecat spre stânga, numele: Toma Ionescu. Una dintre ele cu coperți groase era Istoria Partidului Comunist al URSS. Cealaltă, Codin a lui Panait Istrati. Fără
Citește mai departeNotă: Un text de-al meu inspirat(mă şi mir de modestie...), amintit şi scos la rampă azi de facebook, pe care l-am scris sub impresia lecturii superbei cărţi, Goarna lui Tuturuz, a lui Ştefan Mitroi. Nimic mai potrivit în aceste zile când mi-a apărut Tobârlanii, la Editura Hoffman la recomandarea acestui dOMn, mare scriitor! Cu zâmbetul acela mijit în colţul gurii de ţăran hâtru
Citește mai departestrăbat kilometri întregi de la țărm plajele-s pustii tevatură mare pân-ajung în junglă...
Citește mai departe...
Citește mai departehttps://jurnalul.ro/cultura/carte/nimeni-nu-si-a-purtat-porecla-atat-de-mandru-pe-ulitele-prafuite-ale-satului-ca-bunicul-meu-881921.html...
Citește mai departeimaginea corpului tău ieșind din apă*, tu trecând prosopul portocaliu (cu care mă ștersesem cu juma’ de oră-nainte, după ce l-ai refuzat pe cel curat, blue) peste dârele de apă șerpuindu-ți pe pielea ambrată, peste picioarele (desigur) infinite cu glezne normale, înalte, acordate cu nesfârșirea trupului tău, nici prea subțiri, nici mătăhăloase și mai ales […]
Citește mai departe