„Dacă nucii ar avea grade militare, atunci nucul din faţa casei care mi-a străjuit copilăria ar trebui să fie general. Uriaş cât să domine întreg câmpul tactic de luptă, sever şi riguros în uniforma lui verde, a rămas neclintit în lumea aceea fabuloasă ca o imagine neîntreruptă care mă va urmări cât timp mi se vor număra zilele şi mult mai departe sper, după ce se vor fi aşezat în file de carte.
Citește mai departeacolo sus levitează un nor în poala-i de ceață stă ascuns capul meu care concentrează un gaz incolor umezeală în umbră oasele despicate de fulger calcinate pulsează de dor ...
Citește mai departecineva mi-a închis o pasăre rară într-o colivie cu zăbrele de coaste se zbate să-mi iasă din piept uneori bate din aripi tare alteori mai lent așteaptă să-i deschid ușa coliviei cu cheia inimii mele... iar eu o amăgesc mereu î
Citește mai departeîncepută acumaproape 65 de ani(UNde anul este unitatea de măsură a frazei)și încheiată de tine cu o ușă trântită...
Citește mai departeDumitru Velea și cultura ca putere Dumitru Velea a declanșat în Valea Jiului un adevărat fenomen cultural prin revista „Banchetul”. Scriitor de ținută, harnic, atent la „pragul de sus” (pentru a-l cita), el promovează literatura de valoare, este implicat în bătăliile spirituale ale vremii, are curajul unor decizii tranșante. Este scriitor, eseist, dramaturg, editor, critic de artă, organizator de evenimente spirituale unice. Poet până în ultima celulă a cărnii sale, el trăiește la maxim vremea tranziției sale înspre o altfel de lume.
Citește mai departePrivesc nonşalanţa din anii copilăriei mele şi cea a copiilor mei, cu inefabilul, dar şi infailibilul ei în acelaşi timp. Îmi aduc aminte cu încântare de un cuvânt care putea face faţă tuturor întrebărilor mai mult sau mai puţin dificile. Îl descoperisem şi abuzam de el, chiar dacă mi-ar fi fost la îndemână şi alte expresii, mai puţin enigmatice, dar fără îndoială mult mai clarificatoare ca
Citește mai departeDespre Poveştile cerului, poveştile pământului, unde să serbezi mai potrivit - cuvintele caligrafiate în urma soarelui pe câmpia de un albastru senin de o mână învrednicită “cu vârful salcâmului înflorit” din faţa casei părinteşti, într-o după amiază înaltă de vară (şi ce dacă se simţea mai mult mirosul florii de tei, tot salcâmul era de bază!),- decât la umbra din grădina MNLR, unde se
Citește mai departe„Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine”. Pentru Dumnezeu, în ce lume trăim? Cum nu împietrim de atâta făţărnicie!? Dacă adevărul ar fi acesta, singur şi suprem, noi am fi altă lume.V-aş propune un exerciţiu simplu. Să mergem înapoi la frază, să lăsăm ghilimelele să se desprindă de text ca o fâlfâire de aripi şi să purcedem întru cercetare şi analiză sub
Citește mai departeMeandrele poetului: Eugen Evu și floarea de „lilion”… Pe Eugen Evu l-am cunoscut mai bine prin anii 1996 – 1997, aproape întâmplător, probabil la Hunedoara, se lansa o carte, fie scrisă de el, fie de Ioan Evu, fratele său. Mi-a propus să scriu la revista „Provincia Corvina”. Pe urmă a urmat „Nova Provincia Corvina”. S-a zbătut să scoată acea revistă, ca o pecete pentru literatura din Hunedoara. Am trimis câteva texte, le-a publicat. Mi-a mai trimis cărţi pentru a scrie despre ele. Am citit, am scris, a publicat cronicile în revistă. Uneori ne întâlneam şi făceam un scurt proiect al viitoarelor numere de revistă, discutam despre viaţă, literatură, Dumnezeu, părinţi, duşmani, artişti. Încet-încet s-a produs efectul vaselor comunicante, adică unele idei se modelau după cuvintele nespuse. Apoi a venit saturația, susținută de schi
Citește mai departe„Ulise s-a pensionat la termen” Poezia este un loc de refugiu, de regăsire, de acumulări permanente. Simplu, direct și implicat, Aurelian Sârbu își scrie atât poemelecât și textele pe care le întitulează impresii, aflate la limita dintre eseu și mărturie. De fapt, ambele planuri se leagă între ele. Impresiile formează țesătura pe care sunt brodate poemele, le susțin cu gânduri profunde. Fără clipele prinse în aceste cuvinte, poemele ar fi mai sărace. Poetul ne arată cele două fețe ale poeziei sale: una privește spre trecut, alta spre viitorul din trecut. Toate își au izvorul într-un prezent durut. Cu volumul Întoarcerea lui Don Quijote (poeme și impresii)*, apărut la Editura Waldpress în anul 2021, el ne oferă o călă
Citește mai departe