Urgia vine. nu întreabă, nu cere voie, nu bate la ușă. dă buzna bate, rupe, sfărâmă și lumea se întreabă, dar nimeni nu mai are timp să caute răspunsuri dragostea e un cuvânt prea mare pentru omenire iar când vine un om purtându-și iubirea ca pe-o crucea mare și grea până și muntele Căpățânii spune că nu poate s-o ducă-n spate Doamne, dacă poți, îndepărtează cupa amărăciunii de buzele mele și chiar dac
Citește mai departeperetele meu suferă. tot mijlocul e plin de icoane iar marginile-s goale și se uită cu reproș cerându-și dreptul la acoperire partea de jos, acolo unde tot omul se chircește doborât e acoperit că e mai comod să nu vezi suferința, dai ignor și uitarea se așterne peste tot pe partea stângă am adus verdele clocotitor al clorofilei, să fie și viața de aici prezentă iar pe partea dreaptă rămâne să zidesc ispita... voi face loc luciului de oglindă ca să răsfrâng micimea și urâțenia ce mă însoțesc oriunde iar parte
Citește mai departesa nu ma-intrebi daca sunt ale ei sau ale lui sa nu ma-intrebi daca am plans sau nu si daca poti, mai bine sa nu cauti adevarul am ras atat de mult incat am dat in plans si amintirile-mi stergeam muiate-n lacrimi dar ce conteaza... luna e prea plina ca sa vada adevarul moare. ciudat. nimeni nu pare ca sa vada ca lumea-i mai saraca si mai goala aveam si noi un adevar. l-am ignorat si a murit
Citește mai departecuvintele se strâng la sfat să hotărască ce și cum să-înfățișeze iar vestea caută să mă ajungă... nu se publică. nu ai audiență. nu ești vandabil. am răsuflat ușurat. îmi era teamă că e Moartea-n telefon, cu toate că ne-înțelesesem să mai aștepte filele se usucă și cad... cuvintele plâng în streșini e toamnă... nu, nu a patriarhului e o toamnă banală și tristă ca multe altele copertele caietului, semnul de carte, creionul bont mașina de scris, noaptea, lin
Citește mai departecât o să fim noi la biserică să dai de mâncare la vite, la orătănii și la porci să nu sufere în sfânta zi de duminică că ele n-au nici o vină, și-apoi cum or să arate la tăiere? poate vor veni oameni să te ispitească cu vorbe meșteșugite să nu-i asculți, să-ți înfunzi urechile cu lână și să-ți vezi de ale tale că noi ne vom gândi la tine ca să treci cu bine peste încercări și mai ales să nu te pierzi printre paginile cărților sau revistelor
Citește mai departede obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure, dar asta nu inseamnă că ele nu există pur şi simplu sunt momente când le ignor. dar nu şi azi lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în pat cumva între noapte şi zi, cumva între viaţă şi moarte când am simţit că nu sunt singur. eram eu, nefiinţa şi fiinţarea şi ambele, atât Moartea cât şi Viaţa căutau să-mi intre-n voie ridicându-mă până la incanderscenţă şi deconectându-mă până la rapaos jocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor
Citește mai departesă fie lumina! și atunci am văzut trupurile ostenite strălucind în roua bucuriei împărtășite și răsuflarea curgea alene și atunci am înțeles că este bine o clipă de singurătate! și orele plecau în pribegie convoi gârbovit, ducând puținul salvat și cerurile plângeau tăcut și m-am bucurat regăsindu-mă viu printre vii cântă! și frunzele țeseau vălul pe care stelele c
Citește mai departemoartea știe și m-așteaptă și nu vrea să încurce lupta dreaptă la dreapta și la stânga cuvintele se-așează și-n sinea mea le adresez îndemn care îmbărbătează linia vieții, un surâs, renaștere în tăcere pentru cei mai mulți linia vieții este continuu ascendentă indiferent dacă urci un munte, o zi, o idee pentru ceilalți, linia vieții este o șerpuire continuă meandre pline de osteneală prematură stagnarea se îmbrăca în
Citește mai departeNu. Cuvintele nu mai contează. Așa că poți să spui orice. Nu mă rănești Uitare. Nu poți spune așa ceva. E inuman. E răutăcios Ignorare Tu? Tu să mă ignori? Cu ce drept? Cine îți dă voie? Abandon Eu nu am fost abandonat așa că nu-ți permit. Și nici nu am abandonat Luptă Știi bine că eu nu lupt. Îmi repugnă. Sunt pacifist convins Singurătate Eu nu sunt singur. Sunt în
Citește mai departeiubeste-mi cuvintele caci ele imi imbraca trupul si tacerile iubeste-mi tacerile caci ele ma spala de toate vrutele si nevrutele iubeste-mi trupul caci din el izvorasc bucuriile si cuvintele iubeste-ma si vei inflori intrebandu-te unde sunt dincolo de cuvinte sunt eu curcubeul si dincolo de mine sunt toate tacerile si uitarile dar lumina? vei intreba cautandu-ma sub mantia neagra acolo unde noaptea se strange iernand daca mi-ai da coaja la o parte ai gasi ceea ce nimeni nu a vazut, miezul negru pulsand spasmodic
Citește mai departe