Literatura

  • Înmelc... 214

    Trecând prin ușă, viteza sunetului scădea treptat, muzica lingându-mi încet urechile. În fiecare seară, după ce se retrăgea în camera lui, urcam tiptil și mă așezam pe trepte, cu spatele lipit de zid. Scara în spirală era și ea ca o cochilie de melc, ca interiorul urechii mele, unde se răsuceau lung sunetele. În fiecare seară înainte de culcare, el asculta muzică în camera lui iar mie îmi plăcea să trag cu urechea. Desigur, aș fi putut să intru și să-i cer să ascultăm împreună. Sau aș fi putut asculta aceleași piese în camera mea. Nu, nu era același lucru. N-ar fi sunat la fel. Ca și ciocolata: cea furată are alt gust decât cea împărțită. Îmi plăcea să-mi imaginez o serie de povești cu el în rolul principal, povești care se desfășurau pe fundalul sonor al alegerilor lui din fiecare seară. Uneori îi azeam respirația accelerată, semn că și el trăia intens în poveștile sale. Alteori îl auzeam sau mi se părea că îl aud râzând sau plângând, vorbind cu

    Citește mai departe

  • Salvie și levănțică... 213

    Femeia învârtea ritmic lingura în vasul cu cocă moale. O învârtea în sens invers acelor de ceasornic, ca și cum ar fi vrut să dea timpul înapoi, până înainte de plecarea lui. Privi o clipă lungă pe fereastră, adăugă apoi un praf de zahăr vanilat, oftă și schimbă sensul, amestecând acum în sensul acelor de ceasornic. Ca și cum ar putea să-l facă să se întoarcă mai devreme...  Izul de vanilie îi pătrundea ușor în nări încercând să o liniștească. Dar liniștea era arc întins până la poartă, până când poarta se trânti. Bărbatul se opri în prag, mare și neîndemânatic. Nu mai știa să facă pasul mai departe, parcă mai degrabă ar fi făcut un pas înapoi. Mirosul de vanilie îl destinse puțin. Nările ei flămânde adulmecau lacom mirosul lui, miros care îi amintea de el, cel de dinainte. Doar că mirosul nu mai era același: omul ei de dinainte de război mirosea a salvie și levănțică iar omul pe care îl ținea acum în brațe mirosea a metal încins. Ridică privirea

    Citește mai departe

  • Germany: 23-28June 2019... 212

    Little wonders.  As people grow up they grow out of fairytales.  The fairytales that we are told when we are little as supposed to teach us about notions as courage, sacrifice, love, but not all of them are empowering for both genres. Princesses are supposed to wait for the arrival of a brave knight and often are portrayed as being fragile, naive or even asleep (just think of Snow White and the Sleeping Beauty). The incumbent idea of salvation/rescue makes them weak, passive. The greatest gift they possess is their beauty. It is true, nonetheless, that in recent years a new prototype of young girl/woman began to be seen more frequently in Disney productions for example. But it is only a budding concept. What I appreciate in a fairytale is thus, not the feminine portrayal of the main character, but the sense of wonder and magic and the idea of everlasting love.

    Citește mai departe

  • ~A trecut.~... 209

    Sângeram. Într-o zi ai venit tu și ai pupat să treacă. Și a trecut....

    Citește mai departe

  • NU TE LĂSA!... 132

     "Nu te lăsa!" este titlul ultimului meu roman, apărut în luna iulie 2018 la Editura Caiete Silvane  din Zalău. Postez mai jos prefaţa cărţii scrisă de profesorul Eugen Velican. PREFAŢĂ Artemiu Vanca îşi rotunjeşte creaţia literară cu o nouă carte, „Nu te lăsa!”, aparţinând romanului tradiţional sau doric - aşa cum îl defineşte Nicolae Manolescu -, cu un narator omniscient, omniprezent şi

    Citește mai departe

  • O nouă istorie povestită de bibliotecarul de la cetatea din munții Shkiperiei 244

    Inițial publicat pe Trufe și Aguride: 13. Tăietorul de lemne și duhul lacului Într-o zi, un tăietor de lemne îşi scăpă securea în lacul de la marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse unealta cu care-şi câştiga existenţa. Duhul lacului ieși atunci din apă şi-l întrebă care era cauza disperării sale.…

    Citește mai departe

  • Trufe la cafea. Proverbe japoneze (3)... 237

    * Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici. * Fă tot ce este în puterile tale, restul lasă pe seamă soartei. * Dacă vrei să pictezi o ramură, trebuie să auzi suflarea vântului. * Să nu-ți fie frică să te îndoi un pic, te vei îndrepta mai drept. * Este aceeași viață indiferent […]

    Citește mai departe

  • Gândul zilei. Nicolas Valentin Vartan... 258

    Meseria de milițean Avea cineva încredere în milițieni pe vremea împușcatului? Atunci de ce vă mirați că suntem pe mâna unor brute, inculți, bețivi, bișnițari, etc.? Sunt aceiași! Când părinții, familiile nevoiașe nu știau ce să facă cu fiul lor vagabond și repetent îl dădeau la miliție „că îi dă un salar și îl și […]

    Citește mai departe

  • Agurida zilei servită de doamna Odette Sofronescu 257

    Ziua Imnului Național Să serbezi Ziua Imnului Național în țara în care guvernul se șterge cu el la spate și condamnă întreg poporul la sărăcie, moarte, dezastru și emigrare din disperarea de a părăsi iadul, e mai mult decât o glumă proastă. E blasfemie. Și dacă tricolorul e în ghearele nenorociților din fruntea țării, vina […]

    Citește mai departe

  • O nouă istorie povestită de bibliotecarul din munții Shkiperiei 240

    Inițial publicat pe Trufe și Aguride: 12. Potcoava proteguitoare Călugărul Dunstan, cel care avea să devină mai apoi – pe la văleatul 960 – arhiepiscop de Canterbury, lucrase o vreme ca simplu potcovar. Într-una din zile a intrat în covăcia lui un bărbat care i-a cerut să-i pună potcoave la propriile sale picioare. Când…

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile