* Fericiţi cei ce păstrează în amintire cuvintele marilor spirite, fiindcă acestea le vor lumina zilele. *Fericiţi cei care suferă împilare din pricina că au luptat pentru dreptate, fiindcă pentru ei este mai importantă dreptatea decât soarta lor omenească. * Fericit cel ce dă cele sfinte câinilor şi azvârle mărgăritare porcilor, fiindcă lucrul important este […]
Citește mai departe- Bună ziua. - Bună ziua. Cu ce vă pot fi de folos? - Aş doriun sistem audio cu care să pot lucra în studio. - Îmi permiteţi câteva întrebări?
Citește mai departe…sa privesc norii, sa ma plimb, sa fac felicitari, sa stau sa ascult muzica, sa mananc budinca, sa intind rufe la soare, sa citesc la umbra, sa dorm in aer liber, sa ma joc, sa scriu scrisori, sa culeg flori de pe camp, sa ma dau in leagan, sa dansez de una singura, sa fac … Continue reading Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place sa:
Citește mai departeRomânia ridică-te Sunt mulţi! E generaţia celor care umblă din poartă-n poartă cu un CV în mână, generaţia celor condamnaţi să lucreze pe foarte puțini bani la tot felul de call-center sau la agenţii de vânzare fără cumpărători, încercând să plaseze aspiratoare sau medicamente. Majoritatea tineri, s-au născut în preajma Revoluţiei, au învăţat de mici […]
Citește mai departe* Fericiţi cei ce iubesc și sunt iubiţi, precum şi cei care se pot lipsi de iubire. * Fericiţi cei ce primesc cu aceeași bărbăţie și înfrângerea şi laurii biruinţei. * Fericiţi cei miloşi, fiindcă fericirea lor stă în facerea de bine şi nu în nădejdea de răsplată. * Nefericiți cei săraci cu duhul, fiindcă și […]
Citește mai departesoarele se desface la piept şi inima-i plină se revarsă peste tăcerile noastre ploaie ce purifică cu preaplinul iubirii aşteptările se caţără pe umeri garbovindu-ne izvorul sufletului seacă sub apăsare iar din buze crăpate se preling întrebări dezbracă-ţi cerul de foc să ningem iarbă din arse orbite tremurând a spaima la umbră cuvântului
Citește mai departesunt asemeni deşertului continuă mişcare şi zbucium lăuntric o umbră fără urmă timpul nu mă atinge, iar ziua nu-mi aparţine mă prefir sub privirile voastre vă port paşii cu grijă să nu-i rătăcesc toate gândurile vi le aştern în cuvinte înşirate rânduri, rânduri zidindu-le la temelia rostirii
Citește mai departesă-ţi iei singurătatea ajutor şi să începi să sapi la temelia cuvântului să-i afli rădăcina-adânc înfiptă în patima-nceputului făr' de-început deschizi gura dar urletul se surpă în sorbul gâtlejului ridici pumnul dar osul se năruie îngropându-te eşti pierdut în părticele înmiresmate ca toate tăcerile şi uitările la început
Citește mai departefiecare om are o poveste, că doar asta-i menirea lui? sunt atât de străin pe lumea asta încât habar nu am cum am ajuns şi mai ales de ce du-te-n lumea şi-află-ţi soarta. şi am plecat sărind din cuvânt în cuvânt până am ajuns aici la voi
Citește mai departeMă chinui de mai mult de o lună sa scriu ceea ce voi scrie in urmatoarele randuri, multe, putine, nu ştiu incă, ştiu doar ca această chinuială nu a fost cu degetele pe tastatură, ci pană am ajuns in fata tastaturii, adevarata luptă a fost in capul meu, poate de fapt doar pentru a imi defini eu mie ce a fost toata această perioadă. De ce acum? Pentru că simt pentru prima oara după aproape un an de zile (de fapt zece luni, care au parut mai mult ani), pentru prima oară cand am reinceput să simt că respir, nu că traiesc, ci că doar am mai luat o gură de aer să imi ajungă pană data viitoare. De ce titlul asta? Pentru că este o confesiune pe care simt nevoia să o fac, deşi nu sunt genul de persoană care să se expună pe o tavă in fata celorlalti, mi-am trait bucuriile si mai ales dramele in intimitatea sufletului meu si alături de o mană de oameni care imi vor fi mereu alături dar şi pentru că un articol referitor la drama Colectiv m-a bulversat intr-un mod năucitor, si m
Citește mai departe