să-ţi iei singurătatea ajutor
şi să începi să sapi la temelia cuvântului
să-i afli rădăcina-adânc înfiptă
în patima-nceputului făr' de-început
deschizi gura dar urletul se surpă în sorbul
gâtlejului
ridici pumnul dar osul se năruie
îngropându-te
eşti pierdut în părticele înmiresmate
ca toate tăcerile şi uitările
la început am fost cuvânt, dar tăcerile muşcau adânc din
carne
apoi am ajuns strigat, măcinat de toate
îndoielile
m-am aruncat urlet în tărie smulgând val de ceaţă
zilei
iar acum sunt amintirea sau doar amăgirea că m-am auzit
şoptit
