Rozy Cozy are cozi, Numai bune să le-nnozi. Împletite-n câte trei, Să le mângâi, vrei nu vrei! Rozy e frumoasă coz, Obrăjori și rochie roz, O păpușă foarte şic! De s-a șifonat vreun pic, Să-i calci rochia neapărat! Părul i l-ai pieptănat? Rozy Cozy Ciufulici Să nu-i sperie pe pitici!
Citește mai departeVăcuța mea Lilu-La Paște iarbă pe tarla. O împinge-ntruna: uf! În stomacul cu burduf. ...
Citește mai departeO capră în pijama Prin lucernă ar umbla; Botul, cu un smoc de foi, Îl ridică din trifoi. Ochii caprei sunt căprui, Coarnele au crestături; Îmbrăcată cum v-am spus Ține coada cât mai sus.
Citește mai departeCostin-Liviu Barnaru şedea adâncit în gânduri în fotoliul din faţa ferestrei camerei de hotel. Asfinţitul astrului portocaliu care dădea viaţă planetei pe care se afla în acea zi îi captase atenţia pentru câteva minute, dar în scurt timp problema care îl preocupa pusese din nou stăpânire pe mintea lui şi, din păcate, nu reuşea să-i găsească o rezolvare. Mai degrabă ar fi reuşit să dezlege nodul gordian cu mâinile goale.Cutreierase galaxia în lung şi-n lat, în sus şi-n jos, cruciş şi curmeziş, mânat de munca şi pasiunea lui. Văzuse lumile cele noi, învechite de-acum. Din lucrarea sa "Influenţa mediului asupra firii umane" lipsea un singur capitol, o singură lume. Se apropi
Citește mai departeCând ai auzit ultima oară cât de frumoasă ești? Când ai simțit ultima oară respirația caldă ce se îmbată cu parfumul pielii tale în timp ce degete lacome îți mângăie trupul și îți răvășesc părul... ai mai simțit fiori ai plăcerii în timp ce ochii îți sunt iscodiți de secrete și sorbiți din priviri... ți-au mai fost sărutate lacrimile atunci când tristețea te-a încercat... s-au mai făcut oare încercări de a-ți reda zâmbetul ce putea să lumineze și cea mai întunecată cameră a sufletului meu...? Și tu îmi ceri... nu..., tu nu știi ce îmi ceri de fapt... Tu nu știi cât de greu îmi este chiar și acum când stau în fața ta și te ascult sub un zâmbet fals cum toate acestea mă frământă și cât de tare... dar nu o să spun nimic... nu, nu... îmi era așa dor să te aud... îmi este și rușine de gândurile care mă încearcă... de ai știi cât te doresc.... și cum încă îți cunosc fiecare părticică din corp...fiecare aluniță și fiecare unduitură și centimetru... de c
Citește mai departeCând mă gândesc la deșert mă gândesc la Antoaine de Saint-Exupery, la a sa Citadelă, o republică platonică făurită nu din clădiri și cărămizi, ci din oameni și idei. La zadarnica încercare a contelui Almashy de-a găsi orașul pierdut menționat în Istoriile lui Herodot și la la fel de zadarnica sa tentativă de-a o salva […]
Citește mai departeSe spune că singurul mod prin care nu îți poți îndeplini visele este să le abandonezi..., dar ce faci atunci când nu mai poți visa...? Și asta pentru că îți dorești să nu o faci..., când te ai săturat să te tot trezești și să spui oftând : "A fost doar un vis...", ce faci atunci când te saturi de gustul sărat-amar al propriilor lacrimi ce ți-au pătat prea des obrazul...? Când inima deja frântă îți este călcată în picioare iar, și iar în timp ce tu privești neputincios cu zâmbetul tău fals și cu privirea tâmpă...cu gândul împrăștiat ... -TU SPERI ?! La ce??? La ce a fost ? La ce poate fii ? Nu dragul meu tu trebuie să mergi înainte!!! Încetează cu prostiile astea!! Tu mă auzi Lisser? - Ce simplu este pentru voi...auzi... încetează...? De parcă ar fi vre-un buton pe care scrie stop... Când iubești pe cineva așa de mult cum te iubesc eu, din toată inima, nu po
Citește mai departeÎnvelim miezul unui gând cu o convenţie numită cuvânt. Cuvântul e o coajă subţire, o scoică goală. Îi dăm drumul în lume, în sunet trecător ori în mai durabila urmă a unui instrument de scris. Gândul călătoreşte între oameni în forma aceasta abstractizată. Ajunsă la destinaţie, cochilia e umplută iarăşi cu miez. Identic, asemănător sau diferit... Scoici pentru visuri Las cuvintele să picure în lumeca din rana sângerândă a visării,sa dea gândurilor mele numeşi să pună verbe pe aripa zării.Poate nu s-or pierde toate printre şoapte,poate ai să prinzi vreun înţeles ascunsdin acele vorbe în vers înşirate,înţeles la care nici eu n-am ajuns.Că de-am scurs visarea mea
Citește mai departeNu deschid televizorul de câţiva ani. Nu-l deschid eu, îl deschid alţii. Nu mă uit la televizor, dar îl aud. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară discuţii interminabile despre ora de religie. Şi mă enervez. Pentru că cele două tabere nu vor ajunge vreodată la consens. N-am să-mi exprim părerea. Cititorii mei o ştiu, aşa cum ştiu că nu vreau să polemizez pe o temă în care sintagma "libertatea conştiinţei" şi toleranţa sunt singurele lucruri importante după părerea mea. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară că o anume televiziune e lider de audienţă pe perioada unui show bun exact pentru spălat pe creier. Şi mă enervez. Mă enervez pentru că o instituţie care ar trebui să promoveze cultura şi să aprindă o luminiţă în minţile privitorilor (şi ascultătorilor) nu face decât să îndobitocească şi are neobrăzarea de a se lăuda cu măreaţa realizare.Stele reale, oameni talentaţi, şi stele de mucava îşi aduc aportul pentru că emisiunea are
Citește mai departeNe cresc şi ne educă oameni, învăţăm de la oameni, trăim printre oameni, citim, ascultăm, privim oameni. Suntem în mare parte ceea ce alţi oameni au pus în noi. Iar ei sunt în mare parte ceea ce alţi oameni, poate şi noi, au pus în ei. În mare parte... Există în fiecare dintre noi câte ceva ce ne face diferiţi, un strop de originalitate, un gând negândit înante, un punct de vedere nou, o altă perspectivă asupra lumii. Dar stropul acesta de originalitate e înecat de prejudecăţi, de convenţii sociale, de ereditatea noastră culturală, fără intenţie şi, de cele mai multe ori, fără ca măcar să ne dăm seama cât de mult din atitudinea şi acţiunile noastre sun
Citește mai departe