• Eugenia... 435

    -              Lumea este a tinerilor -              Aşa este. La moarte cu toţi ceilalţi. -              Moarte boşorogilor. -              Să curăţăm lumea de ei -              Să o facem frumoasă, simplă şi fără echivoc. -              Linişte. Linişte. Să-l lăsăm să termine ce are de spus. -              Da. E timpul să facem o nouă revoluţie. Să înlăturăm tot balastul social care atârnă de gleznele noastre ca nişte pietre de moară. Dar pentru a fi siguri că totul va fi Ok, trebuie să ne decidem asupra vârstei maxime pe care o poate atinge un om. În felul acesta nu vor mai fi  nici un fel de discuţii, nu vom lăsa loc pentru interpretări şi pentru sentimentalisme. -  

    Citește mai departe
  • după ce se termină…... 365

    când te trezeşti mort tu nu realizezi pe moment ce-i cu tine apoi vezi frigul care muşcă, retezând din trupul căldurii, bucată cu bucată şi abia apoi vezi că nimic nu mai e cum ştiai mâinile-au pierdut contactul cu pielea şi sunt doar două lucruri incomode acum nu mai poţi strânge şi nu mai poţi mângâia, iar de apărat chiar nu mai ai nevoie picioarele nu te mai ascultă şi chiar dacă ar mai face-o nu poţi merge pe aer cum au mers cuvioşii pe ape şi chiar dacă ai mai merge, unde să te duci? te gândeşti apoi

    Citește mai departe
  • indecis... 368

    şi-atunci m-am făcut mic ascunzându-mă în punctul de început am deschis uşile larg şi cuvintele ieşeau de la spectacol  răsfirând evantaie încurcând trene cu rime, bătând măsuri şi-aşteptând pe trotuar trăsuri ce nu se îndurau să iasă decât pe dunga palidă a luminii singura închisoare adevărată e propria ta minte de care nu poţi să scapi oricât ai fugi de tine şi de trecut alături, lopata aruncă pământ încercând să ascundă şoaptele, durerile şi tăcerile cărnii am luat nisip din clepsidre şi l-am presărat cărare să recunosc drumurile m-am de

    Citește mai departe
  • Tragismul exilului românesc... 466

    ...

    Citește mai departe
  • Agurida de la prânz servită de domnul Andrei Pleșu 432

    Despre vanitate Intelectualul vanitos trăiește mai puțin în lăcomia de cîștig, cît trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat pînă la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu […]

    Citește mai departe
  • Ion Pachia-Tatomirescu: Soarta poetului (fragment, De-a fotonii) 606

    ...

    Citește mai departe
  • Ioana Heidel: Dincolo de orizont... Întâlnire cu iubitorii de literatură - 18 mai 2017, ora 17 419

    Biblioteca Judeteana „Ovid Densusianu“ Hunedoara-Deva, impreuna cu revista Ardealul literar, organizeaza intalnirea cu scriitoarea IOANA HEIDEL, care vine de la Wurzburg (Germania) pentru a se intalni cu cititorii si scriitorii hunedoreni si a-si prezenta trei carti de succes, bine primite de critica literara. Intalnirea va avea loc joi - 18 mai, ora 17 la Sala de lectura a Bibliotecii Judetene.  Veti avea bucuria sa cunoasteti o prozatoare cu o experienta de viata inedita, redata cu maiestrie in pagini de carte.  Va asteptam cu prietenie, Mariana Pandaru Bargau  

    Citește mai departe
  • poemul orașului tîrziu (fdvf)... 393

    ea avea cicatrici începînd de la călcîiul cel drept, ce se-ntindeau pînă hăt, departe, la țîța din stînga, pe care-nflorea boaba de strugure negru a sfîrcului. el își petrecea limba-i străvezie peste pielea ei tăiată de rîuri roșii fărîmițînd-o-n gemete indecente. prin cameră pluteau dragoni cu o burtă delicat de verde, iar plantele, ce-i strecuraseră […]

    Citește mai departe
  • Mugurii - Lucian Blaga... 584

                              Un vânt de seară                          aprins sărută cerul la apus                          și-i scoate ruji de sânge pe obraji.                          Trântit în iarbă rup cu dinții-                          gândind aiurea-mugurii                          unui vlăstar primăvăratic.                          Îmi zic: "Din muguri                          amari înfloresc potire grele de nectar"                          și cald din temelii tresar                          de-amarul tinerelor mele patimi.

    Citește mai departe
  • poemul orașului tîrziu (fdvf)... 418

    nici nu trăisem cît casa de unde aveam să mă duc săptămîni mai tîrziu, iar genunchii tăi îndepărtați, aburind de chemare, erau sirenele ce-au ceruit plînsul lui ulise către itaca. am uitat să mai număr firmiturile de timp și paharele celor doi litri de apă neîndrăznind să mai fiu sănătos. te-am mușcat de labii, tu […]

    Citește mai departe