Tura asta e din 2015, septembrie. Scriitura tot cam de-atunci. Am ajustat doar ici-colo. Să rămână în toamna trecută. Mi s-a făcut poftă să scriu. Teribilă. Dar nu ficțiune. Ceea ce trăiesc acum e mai puternic decât orice aș fi putut inventa. Așa că va fi relatare. Plec seara să zbor pe două roți. Șoseaua e dreaptă-dreaptă. Exclusiv din punctul de vedere al traiectoriei pentru că, fără
Citește mai departeMă înec în abisul gândurilor tale de altă dată, în valurile înspumate ale mării în care regăseam in sticluţele purtate de valuri, atingerile și șoaptele pe care numai în vis îndrăzneai să mi le șoptești. Noapte de noapte șoaptele tale surde s-au înghesuit in sticluţe azvârlite pe fundul mării, și cumva, tălpile mele de ceară si-au găsit drumul prin nisipul ud pentru a le elibera cândva. Le-am strâns ani la rând, fiecare sticluţă în parte, fiecare dobândită cu prețul câte unei răsuflări uitate pe fundul mării sau cu ochii aproape însângeraţi de căutarea lor între valuri sărate, atât de sărate...Le-am orînduit pe toate, pe cele albastre, senine ca ochii tăi pe care i-am visat, pe cele albe, rupte din strălucirea zâmbetului tău trimis in fiecare dimineata, pe cele negre, pline de goliciunea și lipsa șoaptelor tale, pe cele roșii, umplute de pasiunea fiecărei atingeri pe care am visat-o amândoi și pe cele verzi unde stăteau înghesuite toate săruturile care nu au atins vreodată buzele m
Citește mai departeS-a pus ceva praf virtual pe rândulețele scrise acum un an, doi, mai mulți. Citesc textele și mă amuz. Mă gândisem să le șterg. Prea multă naivitate, un stil amuzant acum și fraze întortocheate. Între timp am făcut cursuri de scriere creativă cu Marius Chivu și apoi cu Florin Iaru. Vreau să cred că am mai periat din prostii mulțumită lor. Dar textele scrise pentru ateliere sunt tot prin sertare
Citește mai departeÎn așteptarea celui de-al șaselea volum din AsoIaF, îi mai fac câte o vizită lui Martin, lecturând câte un alt roman de al său. De data aceasta Furtună pe Windheaven, roman pe care l-a scris în 1981 împreună cu Lisa Tuttle. La o primă privire am crezut că Furtună pe Windheaven e un roman SF, însă pe măsură ce am înaintat cu lectura îl consider mai degrabă un steampunk
Citește mai departeDuce în spate un singur asfințit pentru singurul bărbat pe care l-a iubit Fiecare femeie are un declin, o arsură pe spinare, un loc unde ploile nu mai cad O singură tăcere și o singură moarte pentru singurul bărbat pe care l-a iubit Fiecare femeie are un sfârșit de glorie, o amputare a viselor, o […]
Citește mai departeVă spun de la bun început că îmi place ideea de la baza romanului, aceea a unui cuplu inter-etnic. Ce nu îmi place însă e modul în care povestea a fost construită pe această idée interesantă. Dar să încep cu începutul. O avem pe Amalia, din a cărei perspectivă sunt narate întâmplările și care trece prin toate aventurile celor 230 de pagini. Însă chiar din prima pagină am dat peste un clișeu ce îl auzim la mai toate rubricile meteo „toamna își intra în drepturi‟. Dar să zicem că poate fi scuzat, că are o justificare, asta până câteva pagini mai târziu când descopăr două replici ale aceluiași p
Citește mai departeam văzut cum mâinile melese îndreptau spre ale talefără să-și dea seama ce făceau.am văzut cum le-am chemat înapoica pe niște păsărice au evadat din colivia lor.blândețe - atâta era în mâinile taleși în ochii tăi.apoi - tristețe.
Citește mai departeÎmi era dor să citesc ceva de Cecelia, deoarece cărțile ei ca și ale lui Sparks, nu sunt doar romane de dragoste ci și romane care te fac să meditezi asupra deciziilor pe care le faci zilnic.După primele capitole citite, se instalează un sentiment de plictiseală și ai tendința să abandonezi lectura fiindcă te așteaptă o groază de alte cărți care merită citite și nu are rost să piezi vremea cu ceva ce nu îți place. Însă, te gândești un pic la personaj, ce vrea să transmită autoarea prin el? De ce îi construiește un trai așa banal?Lou Suffern, un om de afaceri, soț, tată a doi copi
Citește mai departeIsă tacsă vorbescsă nu mai trebuiascăsă scot vreun sunet vreodatăsă strigsă plecdin locul ăsta de neînţelesşi înfricoşătorsă nu mai ştie nimeninimic de mine, niciodată.dar cineva...să mă cunoască bine bineşi să mă înţeleagămăcar puţinIImă înecmă înec printre atâteade acceptatprintre atâtea cuvintegesturi şi privirice nu au voie să trăiască
Citește mai departe