“Ai vreme să vorbim?”- Ana-Maria Păunescu, București 2023 Noi, oamenii (fie că mușcăm – mai mult sau mai puțin – din poezie, fie nu), ne trăim, zi de zi, viața după ultimele coordonate existențiale pe care reușește ochiul nostru să le întrezărească – pe care, vorba poetului Lucian Blaga, “ni le revelăm, sau pe care […]
Citește mai departeAștept să traversez și îmi atrage atenția un suv Mercedes cu număr de Prahova oprit pe jumătate din trecerea de pietoni. Poate spera să prindă verdele și de-aia, îmi zic și-mi văd de gânduri. „Îl știi? E manelist”, aud în spatele meu.
Citește mai departeGreieri cântau prin părul tău în noaptea cea de blues astral făcând un mare tămbălău... Greieri cântau prin părul tău un cântec cu păreri de rău sunând firesc şi-aşa normal: "În noaptea cea de blues astral greieri cântau prin părul tău..."
Citește mai departePriveste in cer Si priveste-n tine-apoi Ca intr-un ecran: Amintirile-au plecat Cu inaltul dor de zbor ...
Citește mai departeEu ştiu că viaţa nu-i atât de rea când te privesc venind acum spre mine cu paşii fermi în ploaia care vine peste oraş şi peste lumea mea... Am şi uitat de orice boală grea iar ploaia pare c-o să se termine Când te privesc venind acum spre mine, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea Te-aş invita apoi la o cafea de-aş şti că ne-am simţi atât bine şi dacă spui că ţie îţi convine, şi că probabil ne-om mai revedea, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...
Citește mai departeDe regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine.
Citește mai departeAcest perete neted a fost odată alb; acum e cenușiu. Dincolo de el stă o familie: soț, soție, soacră. Și-un fiu. Care și-a adus aici și viitoarea nevastă: o tânără simplă, cu privirea albastră. Vorbim despre o familie semi-tradițională din blocul de-alături (altfel spus, din lumea reală).
Citește mai departeTe desfeți de acolo de sus Chiar de plâng și cerșesc îndurare, Când speranța și frica de-apus În egală măsură m...
Citește mai departeCu zâmbet mă petreci, și cu tăceri rotunde Și stă să plouă cu privirea ta Doar un crâmpei de liniște pătrunde Și se așează fără veste-n viața mea. Eu te – nvelesc în umbre de hotare Și-ți las o mărturie … Continuă lectura →
Citește mai departeSunt oameniîn care e întuneric...O, cât de departe,cât de departe e copilul din ei! Sunt oameniîn care e lumină...O, cât răsărit, cât răsărit crește din ei pentru mine,pentru tine,pentru păsărirătăcite de cerul lor,pentru peștii adormițide apa lor...pentru pumnul de pământ,prag pentru lumeaîn care suntem chemați să învățăm Răsăritul rana luie roșie în dimineața firii...chiar dacă uneori doare...
Citește mai departe