• Povestea toamnei... 6

      Se născu într-o flacăra ce-a veştejit frunzele într-un stacojiu obosit de-atâta drum prin timpul rămas într-un adagio romantic la răspântia dintre anotimpuri care nu-şi mai ştiu gândurile...

    Citește mai departe
  • Dimineţi de septembrie... 6

      Răsăritul m-a trezit, în frunzişul toamnei şi mi-a adus o ceaşcă de cafea cu razele dimineţii... şi sorbind-o te vedeam dansând în aburii ei... ...

    Citește mai departe
  • Nimic nou sub soare... 5

    (triolet de actualitate)  Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru; doar comunitatea de copaci frigizi sub un cert crepuscul spoit în albastru. Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru care ne croieşte viaţă de sihastru şi singurătate de pustnici rigizi. Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru doar comunitatea de copaci frigizi

    Citește mai departe
  • pirueta... 7

    moartea făcea piruete pe balustradă  eu îmi țineam respirația – ținut în brațe  de balansoar – și-mi tremura sufletul  ori de câte ori părea că-și pierde echilibrul  când se-nclina spre stânga ploua mai tare în ferestre cu lacrimi ce spală griul privirilor  din zilele senine când se-nclina spre stânga se sprijinea  în roșul însângerat ca-ntr-o […]

    Citește mai departe
  • bătaie pe pace... 7

    mi s-a zis să gândesc așa  aia aia și cealaltă și  să prețuiesc nu-așa-ul  conform instructajului  să nu uit să semnez procesele verbale  ale evitării  și să mă parfumez cu paradoxuri pardon să nu mă las înmiresmat de ele  aș prinde prea ferm  coordonatele vieții de hamuri  moment în care brusc  în loc să le […]

    Citește mai departe
  • ne-ștearsă... 6

    și umbra de ea s-a spălat de umbra de șuier subțire tresar depărtările-n zbor zambilă – mireasmă – uimire doar gările mele târzi veghează tăcutele șine ce leagă `n adânc melodii plecate din mine eu stau și biletu-l frământ îl dau de mâncare la vrăbii iar zilele-s albe de timp iar timpul corăbii tresar și […]

    Citește mai departe
  • foșnire ca o ne-liniște... 7

    negre raze de soare rup  ca pe-o hârtie lumina  ah, și scrisesem pe ea planuri  nemăsurate planuri de-o viață  luna cu lumina ei rece s-a spart iar  cioburile individuale ale zilelor  mă rănesc pe rând  azi îmi număr a 27-a rană  din care îmi împletesc  firul ce se-ngroașă cu viață  al funiei funia se îngroașă  […]

    Citește mai departe
  • cântecul heruvimilor cu sabie... 7

    hei tu pană aprinsă arzândtu strigi cât vrei tu eu strig dacă vreaurăspund cât vreau eu sau strig dacă vreautu zâmbești alfabetic și râzi tot așa sari peste u sari peste i peste e ignori vocala o vocala a tu scrii ce vrei eu scriu de vreautu vrei cât vrei eu fac ce vreautu ștergi de vrei eu […]

    Citește mai departe
  • empatie... 8

    de ce de ce am strigat și ecoul s-a dus până dincolo de mare `n neant l-au adus păsările înapoi sub formă de cântec neînțeles decât de cei ce-și aruncă în mare ecoul...

    Citește mai departe
  • Rondel cu străini... 21

      Ne naştem doar străini cuprinşi în vechi tăceri cuvintele-s topite în visele de ieri Nu spunem un cuvânt nu scriem nici vederi ne naştem doar străini cuprinşi în vechi tăceri Scrisor

    Citește mai departe