Imi doresc ca orice om, Sa traiesc viata ca un pom Falnic, plin de fantezie, Sa domnesc peste vecie. Dar odata si odata, Mi se v-a deschide o poarta Poarta portilor in cer, Printre stele,
Citește mai departeCu prilejul venirii inceputului de luna, m-am gandit ca ar fi atat interesant cat si nou pentru blog, cat si pentru noi toti, de a incepe noi postari ce au ca simbol POEZIA. Si nu orice poezie, ci poezii de inima, dor si in special de suflet! Poezii de creatie proprie.......... Sufletul de nu ar fi el...... Sufletul, de dor imi plange, De amor si deznadejde Prin a veacuri
Citește mai departeIata ca am ajuns sa folosesc si acest cuvant ,,violare'', insa in scopul bun de a pune in evidenta si in balanta in acelasi timp privirea si modul de a intelege ,,aceasta arta''! DA! Privirea este o arta ce multi putin o inteleg, sau chiar deloc, dar bucuria acestui dar de a intelege si descoperi lumina ochilor celui de langa tine, nu poate decat sa intelegi mult mai bine si mai profund societatea si in special oamenii societatii.Surasul fiecarei priviri ale noastre nu poate decat sa incalzeasca si sa dezmierde sufletul celui de langa tine, cat si bucuria de a fi aproape langa tine! Deci......Privirea este comoara sufletului, comoara ce multi o doresc, dar multi nu o inteleg, como
Citește mai departeDA!.... a venit ziua zilelor!.... o zi ca orisicare, dar cu o insemnatate profunda si plina de amintiri ce imi rascolesc gandurile si sentimentele, dar care ma face sa rad , sa zambesc, pentru ca viitorul e in fata!Un viitor poate frumos...., poate mai putin placut, dar stiu ca avand alaturi familia, prietenii, si nu numai, ma fac sa-mi spun in minte...:,,E prea frumoasa, si prea placuta viata asta, ca sa pot irosi vreo zi, o secunda din ea!'' Multumesc inca o data familiei, prietenilor si celorlalti care mi-au fost, imi sunt , si imi vor fii aproape!! Cat si increderea primita de la voi!!! LA M
Citește mai departeM-ai oprit cu toamna în privireDe mi-au rămas aripile pe fruntea taŞi-am învăţat să coacem flori de soareÎn mâini, când iarba se-odihnea.Şi dacă-n clipa asta ne-am găsit în soartă,Ne-a dăruit un bulgăr de petaleSfârşitul iernilor şi-l poartăCa pe-o icoană în toamnele tale.
Citește mai departeAscult cum cade o privireÎn liniştea pietrei din noiCum adunată-n snopii cruziTace-o vioară peste duzi.Mi-aştept privirile-napoiŞi-nchid câmpiile în mâiniCu orizonturi necuprinseCu ciutura fântânii neatinse.
Citește mai departeFruntea ta e-o ramură pe cerPe care-mi poartă muguri clavecinulE-atâta linişte în mângâiereCă nici un ceas nu mai respirăSă te aud cum viiSă te aud cum vii… ...
Citește mai departeAm ajuns si in pragul sfasitului de luna, de sfarsit de semestru scolar, in care acest ,,sfarsit'' marsaluieste prin gandurile si sentimentele noastre, ale tuturor! Aud, vad, simt, gandesc, imi dau seama de realitate, de situatia in sine, cat si intelegerea celui apropiat, al prietenilor, cat si a celor ce cred ca viata este un joc ce are un Sfarsit fericit. Apar situatii neprevazute, apar situatii in care iti pui o intrebare, sau mai multe: ,,Oare eu ma impac cu mine insumi?", ,,Oare tot ce gandesc este bine, este confortabil sa merg pe acel drum?''. Iata cateva intrebari care framanta, si framanta pana la epuizare gandurile, inimile si sufletele unora dintr
Citește mai departeCu multa simpatie, doresc sa impartasesc cu voi cateva cuvinte despre speranta fiecaruia dintre noi, dorinta de prietenie si prietenia adevarata! Speranta este o putere magnifica care iti poate da tot ce nu ai si ceea ce iti doresti dar aceea fiind ceva imposibil!De fiecare data cand suntem tristi si simtim ca totul cade pe langa noi ni se spune: ‘Speranta moare ultima‘.Oare asa o fi? Speranta nu este ceva sigur ce iti da convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna, ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.Ce e si cu speranta asta?Oare ne-ar fi mai bine si mai usor fara … e autoamagire,o modalitate de a a
Citește mai departeCine-mi furaţi iar tăcereaÎndelung vibrată-n credinţă?Cu ce dreptul la viaţă e vrereaAscunsă în ziduri de fiinţă?Acum nu mă vreau întrebată,Libertatea o cer vameşii cruzi.Mâna sculptată pe gură, iată,Este perpetuu sub ochii uzi.N-am voce urlată în vânt,Zidită n-a vrut Creatorul,În lume ştearsă, doar în cuvântDă mâinii drepte soborul.Se pare că eu mai am sensulDespărţirilor din neam...Cu mine-şi întâlnesc versulPrintr-o nălucă adusă de hram.Acum urc scara ÎnvieriiCe o încearcă omul postind,Iar la sfârşitul răstignirii,Iisus dă o altă faţă înviind.
Citește mai departe