-… sau faza de aseară, că nu mai știau nici polițaii ce să zică. – De parcă în mod normal știu. – Cum să chemi Poliția să-ți scoată copilul din casă? Auzi, de acum ești major, ieși cu drogurile tale de aici, să nu mai aud de tine, să nu te mai văd, mi-a ajuns, […]
Citește mai departeEra prin 1993-1994. Am ajuns la Budapesta, împreună cu Dan N. să-l cunoaştem pe ambasadorul lui Dalai Lama în partea asta de lume recent ieşită din comunism. Lucram la revista „Expres”. Am urcat în apartamentul lui de la etajul 2 (sau 3), într-o clădire aflată în apropierea Gării Kelety. La puţin timp după ce ne-am […]
Citește mai departeUn gard-zid de doi metri înălțime. Un gard cu brâu de beton și uluci din lemn. Alte două din profil metalic. Pisicile trec pe deasupra, câinii pe dedesubt. De peste tot bubuie manele. Boxe de la eMag (1.000 W). Război total între vecini. Fiecare vrea să-și impună maneaua (deși e aceeași). Să moară toți dușmanii. […]
Citește mai departeDomnul Lică își zugrăvește casa. Vrea să-i dea o față nouă vechiului apartament. Adică nu vrea, dar a înțeles că trebuie. Ideea nu îi aparține (e bărbat). I-a sugerat-o, subtil, doamna Meri. Cândva, la lăsatul serii. Dl. Lică a găsit rapid câteva argumente contra: costuri, deranj, răscolirea unor amintiri (vrând-nevrând, ar trebui să deschidă sertare, […]
Citește mai departeDe-aș uita vreodată să fiu copilaș lua cretă colorată, aș picta noriiși i-aș lega de suflet, în toate culorile pământului! De-aș uita vreodată să fiu copilaș îmbrățișa copacii, aș mângâia florileaș dansa cu ploaia, apoi aș râde înspre soare, brodând povești cu zâne din raze de lumină! De-aș uita vreodată să fiu copilaș alerga la mama și la tatasă le pun zâmbet, culoare în inima lor mare în care
Citește mai departeLa început a fost mirosul de cafea și abia apoi a apărut, nu și-a dat seama de unde, domnișoara cu fustă scurtă și verde ca o frunză bătând spre toamnă și cu un tricou alb, mulat pe corp. Înțelegea prea bine ce vrea să-i transmită acest gând. Dar nu tricoul alb și nici măcar boabele […]
Citește mai departeAm fost să mă întâlnesc cu o veche prietenă. Ultima oară ne văzusem la Hunedoara. Au trecut de atunci mulți ani. Mulți. Atunci, mergeam la Cenaclul „Lucian Blaga”, al cărui suflet era Eugen Evu. Acum, frecventăm aceeași rețea socială. Așa ne-am regăsit. Te invit la expoziția mea, mi-a scris. M-am dus.
Citește mai departecum aș putea să-mi pierd mințile înainte de a le găsi _ și.. d c ar fi nevoie să le găsesc d vreme c nu le-am pierdut si(n)gura variantă cât d cât întreagă la minte _ e.. că nu le-am avut niciodată și încă aștept să inaugurez posesia lor _ dar.. atunci cu palmele cărei […]
Citește mai departec faceți cu cărțile nevândute l-am întrebat pe editor ea mi-a zâmbit la final d email cu niște simboluri politicoase din care am înțeles următoarele: primele înțelegeri mai niciodată nu corespund cu cele din urmă realitatea, falsă sau mincinoasă – oricum ai prefera – dinauntru sau dinafara poemelor e irepetabilă – oricâte modificări sau adăugiri […]
Citește mai departeSingurul lucru pe care nu-l amân (prea mult) e amânarea. Când vine seceta iernii apa se usucă până la întărire – moare de sete. Există o îmbârligare mai mare decât orice îmbârligătură – se cheamă două îmbârligări înnodate. Levitația gravitațională și zborul păsării e una și aceeași poezie – deloc identică. Un lucru este întotdeauna […]
Citește mai departe