…iată un nume potrivit pentru un motănelpreocupat să experimenteze (el însuși s-a semnat în acest fel) la început a fost enigmaticul mesaj-reperrt45555jukpă34rt4555jukpă345!@%$$$$$$#####%+(prietenii de pe WhatsApp știu la ce mă refer) a urmat versul alb tip limbaj de programarejikiooooo-0000000000909pP99oca o parolă cu litere mici cifre semne de punctuație plus o literă mare un efort natural către concizie […]
Citește mai departe...Locuia la etajul VI, dar nu știu cine era. Nu știu ce a făcut, cât a trăit, cum a trăit, dacă a fost un om bun. Dacă a avut sau nu copii......
Citește mai departeIlarion și-a pierdut portofelul în care avea ceva bani, cărți de credit, permisul de conducere și buletinul......
Citește mai departeAltădată, aș fi încălecat pe-o șa. Uite-așa! Aș fi călărit, aș fi ajuns, aș fi descălecat. Aș fi priponit calul de un gutui, în spatele foișorului, i-aș fi adus apă și fân. Apoi aș fi salutat mesenii. I-aș fi făcut un semn hangiței. Aș fi înfulecat rapid, aș fi băut zdravăn. Aș fi râs, poate […]
Citește mai departeS-a întins la drum înainte de răsăritul soarelui. Plouase. O ploaie rece, pe alocuri cu bulbuci. Știa că nu va fi ușor. Și asta nu doar din cauza emoțiilor mari, care pe unii ar putea chiar să-i răpună (auzise că au existat cazuri). Ci și fiindcă drumul era presărat cu pericole, multe dintre ele fatale. […]
Citește mai departeTrăia odată un om cu suflet mare. În afară de suflet, avea și o gură mare. Imensă. Ar fi încăput lejer în ea un pescar, o balenă, niște câini și încă ar mai fost loc de rafturi întregi cu texte scrise mărunt (gura lui mare se exprima în scris). Într-o zi, a luat din ghiveciul […]
Citește mai departe...dl. Lica s-a obișnuit cu locul lui....
Citește mai departe...o amintire din timpul armatei, provocată de un episod povestit de Dumitru Iuga în cartea „Academia politică de la Aiud” (Borbély Erno, Polirom 2019)...
Citește mai departestridentă zgâriere a hârtiei e țipătul tăcerilor sub pix – un doliu mâzgălit cu lungi himere simboluri ce vorbesc zicând nimic doar ochiul minții k o primăvară le mângăie mormintele cu flori – ciuntită învierea dă pe-afară înmugurind în înțelesul lor cocori ascunși în frunze plini de verde `și-așteaptă ruginiul pașaport cu negre dungi pe-al […]
Citește mai departeS-a luminat a ploaie peste amintirile cu parfum de praf din podul inimii... Se tot făcuse timpul de pe vremea în care ceasul a stat peste clipa ce-am iubit-o, dar care s-a dus şi nu m-a văzut... şi oricum n-avea cum!... S-a luminat a ploaie peste amintiri, dar ce să ştie meteorologii despre potopul ce mi-a luat fotografiile uitate ale sufletului pe apa zilei relelor?...
Citește mai departe