Pe vremea când eram copii ni se cânta de "C'est la vie" şi ne ziceam "en gros" prostii. Pe vremea când eram copii... ce de minciuni, ce vise mii se-nfiripau în clipe vii. Pe vremea când eram copii ni se cânta de "C'est la vie"
Citește mai departePaşii tăi tăcuţi se opriră în oglinzi ce nu te cunosc Bolnavele amintiri ţi-au deschis drumul final... Imagi...
Citește mai departeAzi e 1 decembrie și te-ai întors în unitate din permisie. Te clatini de parcă te-ai fi aflat pe puntea unei corăbii bete. De parcă tu însuți ai fi fost beat criță. Însă doar răcit. Frisoane, tuse, gât cu țepi pe dinăuntru. Jumătate dintre băieți sunt la fel. Totuși, sunteți scoși afară, cu toate „materialele”, […]
Citește mai departeÎn dimineaţa cu asfaltul ud oraşul te-a pierdut din amintire deşi ca într-un vis te mai aud... În dimineaţa cu asfaltul ud pe când tu alergai spre gara Sud se rescriau istorii dând de ştire: "În dimineaţa cu asfaltul ud oraşul te-a pierdut din amintire"
Citește mai departe“Ai vreme să vorbim?”- Ana-Maria Păunescu, București 2023 Noi, oamenii (fie că mușcăm – mai mult sau mai puțin – din poezie, fie nu), ne trăim, zi de zi, viața după ultimele coordonate existențiale pe care reușește ochiul nostru să le întrezărească – pe care, vorba poetului Lucian Blaga, “ni le revelăm, sau pe care […]
Citește mai departeAștept să traversez și îmi atrage atenția un suv Mercedes cu număr de Prahova oprit pe jumătate din trecerea de pietoni. Poate spera să prindă verdele și de-aia, îmi zic și-mi văd de gânduri. „Îl știi? E manelist”, aud în spatele meu.
Citește mai departeGreieri cântau prin părul tău în noaptea cea de blues astral făcând un mare tămbălău... Greieri cântau prin părul tău un cântec cu păreri de rău sunând firesc şi-aşa normal: "În noaptea cea de blues astral greieri cântau prin părul tău..."
Citește mai departePriveste in cer Si priveste-n tine-apoi Ca intr-un ecran: Amintirile-au plecat Cu inaltul dor de zbor ...
Citește mai departeEu ştiu că viaţa nu-i atât de rea când te privesc venind acum spre mine cu paşii fermi în ploaia care vine peste oraş şi peste lumea mea... Am şi uitat de orice boală grea iar ploaia pare c-o să se termine Când te privesc venind acum spre mine, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea Te-aş invita apoi la o cafea de-aş şti că ne-am simţi atât bine şi dacă spui că ţie îţi convine, şi că probabil ne-om mai revedea, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...
Citește mai departeDe regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine.
Citește mai departe