Poezie

  • Rondel de viaţă... 132

      Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea când te privesc venind acum spre mine cu paşii fermi în ploaia care vine peste oraş şi peste lumea mea... Am şi uitat de orice boală grea iar ploaia pare c-o să se termine Când te privesc venind acum spre mine, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea Te-aş invita apoi la o cafea de-aş şti că ne-am simţi atât bine şi dacă spui că ţie îţi convine, şi că probabil ne-om mai revedea, eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...

    Citește mai departe

  • A doua Apocalipsă a pisicilor... 138

    De regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine.

    Citește mai departe

  • Acest perete neted a fost odată alb... 143

    Acest perete neted a fost odată alb; acum e cenușiu. Dincolo de el stă o familie: soț, soție, soacră. Și-un fiu. Care și-a adus aici și viitoarea nevastă: o tânără simplă, cu privirea albastră. Vorbim despre o familie semi-tradițională din blocul de-alături (altfel spus, din lumea reală).

    Citește mai departe

  • Să te-aud... 139

        Te desfeți de acolo de sus Chiar de plâng și cerșesc îndurare, Când speranța și frica de-apus În egală măsură m...

    Citește mai departe

  • Din umbră... 187

    Cu zâmbet mă petreci, și cu tăceri rotunde Și stă să plouă cu privirea ta Doar un crâmpei de liniște pătrunde Și se așează fără veste-n viața mea. Eu te – nvelesc în umbre de hotare Și-ți las o mărturie … Continuă lectura →

    Citește mai departe

  • Sunt oameni... 129

    Sunt oameniîn care e întuneric...O, cât de departe,cât de departe e copilul din ei! Sunt oameniîn care e lumină...O, cât răsărit, cât răsărit crește din ei pentru mine,pentru tine,pentru păsărirătăcite de cerul lor,pentru peștii adormițide apa lor...pentru pumnul de pământ,prag pentru lumeaîn care suntem chemați să învățăm Răsăritul rana luie roșie în dimineața firii...chiar dacă uneori doare...

    Citește mai departe

  • Infinit pentru Mama!... 118

     La mulți ani, Femeie! La mulți ani, Mama! Să vă fiți tihnă gândurilor, să vă fiți primăvară anilor, să vă fiți înțelepciune vorbelor, să vă fiți dăruire din Cuvânt, să vă înalțe Lacrima a bucurie, să vă fiți sănătoase și cu brațele larg deschise pentru voi, pentru cei dragi și din tâmpla voastră albită de vreme, să vă faceți sărbătoare, Vieții! La mulți ani, azi și întotdeauna! din lutul

    Citește mai departe

  • Gânduri profunde din mijlocul băltoacei rotunde... 130

    Stai și asculți ploaia. Un un limbaj sacadat. Îți tremură colțul buzei; vrea parcă să spună ceva neapărat. Ești ud leoarcă. Și singur afară - în mijlocul unei bălți rotunde (ca o poveste circulară).

    Citește mai departe

  • O întâmplare banală lângă băltoaca ovală... 120

    Plouă cu bulbuci, din toate părțile; parcă ar ploua de jos în sus. Ai crede că totul este lichid. Tu însuți ai luat forma corpului care ți-a fost dat. Un corp bine profilat în ploaie, pare-se. Altfel, de ce să fi venit doamna aceea direct spre tine (trecând prin băltoaca ovală)?

    Citește mai departe

  • o geneză a începutului... 135

    încă d p vreme când slujea(m) partidul și la putere veneau tot felul de șefi slugi ale altor șefi – știam că totul e o mașinărie defectă în care fisa și discul cu melodia preferată ocupă – alandala – același timp și același loc în spațiu cum se gripează secvențial și la răstimpuri fixe scopul […]

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile