Am terminat de citit cartea Gabriellei Zevin cu un sentiment de împlinire și de liniște. O oră mai târziu pufneam în plâns pentru ceea ce ar mai fi putut să fie. Pentru ce fusese amânat și nu se întâmplase între personajele principale ale cărții, în periplul lor dintre copilărie și maturitate. O carte despre gameri […]
Citește mai departeÎntr-o zi atârnam de un colţ de suflet şi mă pregăteam de avânt în hăul unei amintiri (n-aveam funie; se dădea la pachet doar cu săpun...) Într-o noapte atârnam de o amintire şi mă apăram de vântul marilor despărţiri (de unde paraşută?!?... ce s-a dat,... s-a dat!...) ...şi tot aşa până în ziua aterizării pe pământul amintirilor promise...
Citește mai departeA miorlăit ușor. Doar atât cât să cred că a fost ideea mea să mă trezesc, să-l mângâi un pic, apoi să-i dau mâncare. S-a bucurat când am deschis ochii (pândea atent). S-a gudurat, a miorlăit vesel-nerăbdător “hai odată, mi-e foame, nu vezi?!”.
Citește mai departeE încă târziu, deci aproape devreme. O femeie se plimbă agale. Ca o zi fără dileme. Mai face cinci pași, iat-o la semafor. Rochia i se colorează în nuanțe de roșu-provocator....
Citește mai departeDl. inginer privește îndelung o doamnă peste care timpul a trecut nedrept de lent. Nedrept pentru toți ceilalți, care nu înțeleg de ce timpul nu e o unitate de măsură aplicabilă identic tuturor.
Citește mai departeCea mai frumoasă femeie din piață e hoață. Le fură gândurile bărbaților veniți cu lista de cumpărături în mână. Le mână (acolo unde, se știe, imaginația lucrează). Bărbații sunt, cu toții, pe fază
Citește mai departeDeschid ochii, trag fermoarul, ascult. Afară e soare (demult). Percep umbra unui pescăruș (ca pe o adiere cromatică). În plasa de țânțari și-a înțepenit piciorușele o gânganie matematică. E un fel de pătrat perfect.
Citește mai departePoți scoate o poezie dintr-o frază, dar nu poți scoate o frază dintr-o poezie....
Citește mai departeO femeie trece pe trotuar. Traversează o dâră de soare dintre două clădiri. Fix deasupra trece un avion. Lasă două dâre fine, la început paralele, care apoi se contopesc. Un bărbat se uită pe hublou. Vizibilitatea e bună: dedesubt se vede orașul.
Citește mai departeAm citit cartea aceasta într-un weekend, cu pasiune de adolescent. Cred că acesta este cel mai mare merit al cărții: te face să te îndrăgostești odată cu personajele, ca în vremuri de început. Trăiești odată cu ele. Îți bate inima tare în piept. Ți-e frică să nu se piardă iubirea. Tremuri de nerăbdare și de […]
Citește mai departe