• dimineața... 195

    se crapă de ziuă pe tăcute precum a făcut catapeteasma vremii de când lumea doar soarele îi intră-n ochi bradului și umbra unui copil se joacă între vis și trezire trei brazi au devenit masă și-o cloambă ‘nrudită sprijin șederii se crapă de ziuă în liniște cocoșii stau și ascultă cum timpul ne face loc […]

    Citește mai departe
  • Daca mana ta... 113

    DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂ ce-şi ascunde secretele şi amintirile ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj de pe mare... Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val care urlă din adâncul amintirilor mesaje de luat aminte şi de învăţat din stele... Dar mâna ta  nu era decât o amintire care n-a mai avut ce rosti şi tăcu întru eternitate...

    Citește mai departe
  • Tanka... 169

    Foarfeca din vânt rupse florile din noi lăsând iarba rea Sufletul mai aşteaptă primăvara veşnică În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu ...

    Citește mai departe
  • Condamnați la lumea dintre failibil și definitiv 104

    Deciziile Justiției sunt failibile (sunt oameni la mijloc), dar definitive. Un judecător sau un complet de judecată se poate „ascunde” după probele prezentate, după modul în care a fost alcătuit dosarul. Procurorii pot spune că ei au făcut toată treaba perfect, dar că decizia e a judecătorului; ei au pus pe masă tot ce era nevoie. 

    Citește mai departe
  • Tanka... 157

    Pregătit de ani,gândul pânza-şi ridică şi plecă la drum... Amintirile nu-şi ştiu  musafirul istovit... Ima...

    Citește mai departe
  • Tanka... 110

     Pomii scuturaţi năşteau ploile de flori în zile de mai; visul primăverilor s-a stins încet în iarbă... ...

    Citește mai departe
  • Cu ariciul în dinți... 143

    „Laura, vreau tare să venim pe 22 iulie la workshopul tău de cupluri din Brașov. Dar soțul meu e reticent. Eu chiar știu cât de mult face o zi de-asta de focus pe noi. Spune-mi, ce facem cu aricii care iese greu din zona de confort?” E al treilea mesaj primit pe tema asta. Am […]

    Citește mai departe
  • forfota... 125

    se tace mult e forfotă-ntre oameni călcăm pe cioburi cheers scriem cu sânge cu lacrimi stoarse ochiului ce plânge țipăm strigând – că nu putem tăcea vreau forfotă în cafeneaua mea ! să râdă pupături prin colțul cănii să strige(n) gol ușor învingătorii să curgă glory-days pe mese pe podele să tacă chiar tăcerile în […]

    Citește mai departe
  • Rondel astral... 120

      Când multe stele tot cădeau în ploi de vis şi de mister, în poezii se-adăposteau cei călători chemaţi în cer Goniţi din nou de-al lumii ger absurzi poeţi speriaţi fugeau în ploi de vis şi de mister când multe stele tot cădeau Cu trenurile reci plecau prin nopţile ce tainic pier la zile care nu veneau din gândul ce plângea-n ungher Când multe stele tot cădeau...

    Citește mai departe
  • I`ve got time on my hands... 160

    lăsam zilele să treacă de parcă erau la mine setările lor și le puteam regla volumul, viteza luminozitatea.. așteptam să mor mirat ba dimineața că n-am murit în timpul nopții de prea multe stele sau seara uneori mort de oboseală zilele trec by default ignoră personalizarea setărilor și până la urmă și așteptarea aia că […]

    Citește mai departe