A miorlăit ușor. Doar atât cât să cred că a fost ideea mea să mă trezesc, să-l mângâi un pic, apoi să-i dau mâncare. S-a bucurat când am deschis ochii (pândea atent). S-a gudurat, a miorlăit vesel-nerăbdător “hai odată, mi-e foame, nu vezi?!”.
Citește mai departeE încă târziu, deci aproape devreme. O femeie se plimbă agale. Ca o zi fără dileme. Mai face cinci pași, iat-o la semafor. Rochia i se colorează în nuanțe de roșu-provocator....
Citește mai departeDl. inginer privește îndelung o doamnă peste care timpul a trecut nedrept de lent. Nedrept pentru toți ceilalți, care nu înțeleg de ce timpul nu e o unitate de măsură aplicabilă identic tuturor.
Citește mai departeCea mai frumoasă femeie din piață e hoață. Le fură gândurile bărbaților veniți cu lista de cumpărături în mână. Le mână (acolo unde, se știe, imaginația lucrează). Bărbații sunt, cu toții, pe fază
Citește mai departeDeschid ochii, trag fermoarul, ascult. Afară e soare (demult). Percep umbra unui pescăruș (ca pe o adiere cromatică). În plasa de țânțari și-a înțepenit piciorușele o gânganie matematică. E un fel de pătrat perfect.
Citește mai departePoți scoate o poezie dintr-o frază, dar nu poți scoate o frază dintr-o poezie....
Citește mai departeO femeie trece pe trotuar. Traversează o dâră de soare dintre două clădiri. Fix deasupra trece un avion. Lasă două dâre fine, la început paralele, care apoi se contopesc. Un bărbat se uită pe hublou. Vizibilitatea e bună: dedesubt se vede orașul.
Citește mai departeAm citit cartea aceasta într-un weekend, cu pasiune de adolescent. Cred că acesta este cel mai mare merit al cărții: te face să te îndrăgostești odată cu personajele, ca în vremuri de început. Trăiești odată cu ele. Îți bate inima tare în piept. Ți-e frică să nu se piardă iubirea. Tremuri de nerăbdare și de […]
Citește mai departeÎntr-o lume în care primează rațiunea și concretul, cartea Sufletul lumii a Cameliei Cavadia este ca o oază de verde și de aer proaspăt într-un oraș poluat. Mustește a emoție și a mister. E plină de simboluri și de metafore-fluviu ce te trec prin portaluri și prin găuri de vierme spre lumi ascunse, imposibile, nebănuite. […]
Citește mai departePe-alături trec... nu oameni, trec oglinzi Ce îți oferă lecții fără plată, Când pe un zâmbet la...
Citește mai departe