• Mai aşteptăm... 159

      Mai aşteptăm o clipă, o viaţă sau cât se va scrie şi se va prescrie până la data noii consultaţii şi investigaţii Mai aşteptăm o oră, o secundă sau cât se va zice până se va dezice gândul de suflet pe-al vieţii umblet Mai aşteptăm atât cât se pare că trebuie în lumea mare să stăm cu ochii-n soar în aceeaşi sală de aşteptare

    Citește mai departe
  • Iluzie cu peron de Vest... 206

      Dacă mâine nu-i decât un ieri în oglinda altuia, mai stai o clipă cam cât o lună din anul în care timpul s-a oprit pentru noi  şi pentru rămăşiţele unei iubiri care nu ştie întârzierile sufletelor fugite cu sorcova în voiaj de rătăcire şi pierzanie

    Citește mai departe
  • Destin cu lux de amănunte... 162

    (după o idee de Isabela Cotelin) Cu lux de amănunte şi inima luxată pe viaţă declar suflet pierdut în ceţuri de singurătăţi şi tăceri de oraş părăsit... Cu lux de amănunte declar o inimă ce-şi pierdu luxul de a mai iubi la fel ca-n gândul dispărut în goana trenului spre alte iubiri Şi atunci ia să ne cerem şi noi dreptul la luxul elementar de  a  mai iubi

    Citește mai departe
  • Pasi pierduți... 158

      Păşeai alene... şi ritmul paşilor tăi răsuna în tăcerea oraşului ca un cântec răsărit în undele luminii ce proiecta armonii din senin... Păşea...

    Citește mai departe
  • Sunt încă aici... 151

    Sunt încă aici la răscrucea dintre  orele ce aşteaptă gongul spectacolului venrii tale Sunt încă aiciîntre două trenuri neanunţate n-am acte, bilete, iar alte întrebări nici n-au rost Sunt încă aici într-un colţ de lume sub o lună care nu ştie ceasurile dereglate ale lumii şi totuşi încă mai pot aştepta

    Citește mai departe
  • prima mutare... 222

    frigul așază pietonii la locul lor începe marele joc mic timpul mută primul cu albul pe care un băiețel îl răstoarnă cu lopata lui mare din sufletul mamei în aleile trecerii pietonii curăță umbrele ca să nu alunece lumea în uitare pruncii își semnează copilăria cu chiote se bat cu zăpada imaculată a inocenței tresar […]

    Citește mai departe
  • Rondelul speranţelor... 156

    Speranţele zburau prin cer La orele când stele pier, Iar noi priveam la alte zări De pe peronul unei gări. Doar sufletul cu pasul rar ...

    Citește mai departe
  • Iluzie cu despărţire la tren de seară... 157

    “Mai stai! Ora fără timp Nu cunoaşte despărţire!” Vremea se făcu De când ceasul a stat Aşteptând o clipă Care nici ea Nu ştia Şi şi-a luat bilet Şi a plecat... “Mai stai! Ora fără timp Nu cunoaşte despărţire!” Dar nici timpul Nu ştie ce gânduri Putea aşterne inima Care a amorţit într-o umbră de iubire ce-a tăcut şi a murit “Mai stai! Ora fără timp Nu cunoaşte despărţire!” Dar nici ce gând şi-a luat iubirea cu ea pe drum la tren de noapte şi de despărţire...

    Citește mai departe
  • Moons and suns... 172

    Moons and suns shook their hand for a new mission under the big greedy sleepy town But what do they know about the friendship sitting and crying all dressed in papers of scandal and misery And what do they care about the truth that's begging for right and forgiveness to the people passing with horse contact lenses and tin ears... Moons and suns shook their hand But if we'd also shake it Oh, what a light!...

    Citește mai departe
  • Aleph... 185

    To be old and whiteAnd not ashamed to walk in the rain with a black umbrellaObviously painted in whiteLike an old-fashioned mill, So white that even the white cherry petals areToo heavy for the top of your headSuch as you look out of placeCompared with other people, with the red cars, with the rainWithin children’s […]

    Citește mai departe