4 minute. Și cum sta ea la birou, Ochi simpatic spre stilou, Gând copil străbate capul, Și s-oprește la cenaclu. Că de mică-avea talent, Mai picta, mai un verset, Acum o păli pe unghii, Vechi metafore cu pârghii. Luă în grab-o mare pană, Ruptă din aripa-i bălană, Și s-apucă să picteze, Un tablou de dulci momente. Sutele de ani din vieți, Fac din vorbe dulci săgeți, Și inima-i cusută bine, Se simte ca-n tinerime. Râde singură, se gudură, Ca atunci cand era mută, Când era, dar timp degeaba... A scăpat, acum e fata.