tempo. loveste-n geam de iris, pupile dilatate, cu cruci carunte strambe, incearca si se zbate. migdalu-i purpuriu, nou si vechi deodata, ar vrea insa nu poate... placerea ca s-adape. e viata care-l bate, ca totu-i alandala, cand cursu parca-i lin, ii cam stramba calea. s-asa uda, e zvelta si neagra toata, unde e varsta la care-i trebuia sa bata? trec secunde surde, trec si zori, careuri, luntre... nori. aceleasi ganduri sus pe culmi, atemporale sunt, rotunde in patrat, dispar inspre apus. se vede, se aude... se simte des cand vine, cand iti tot faci rau ca sa iti fie bine. te resemnezi subtil, ca asa ti-a fost sadit, sa fii cu un pas inainte, atemporal de mic.