vară-n ochii lui.  S.R.I.C. în pas grabit, îţi mişti de dimineaţă unghia, că stea eşti printre toţi, dar te-a ales cartea. ne-am robotizat de singuri, am închis cărări, ca să fim vazuţi bine, sa fim vazuţi ca ei. iţi fură viaţa cu lei, te-ademenesc constant, iţi cumpără oboseala, c-un turcesc rahat. la apus mai speri, doar ca să ajungi acasă, nu e nici a ta, nu e nici a voastră. ajungi acolo unde, odată era linişte, la fulgul ăla moale, acum te rugineşte. sunt coşmare vechi, de când erai tristă copilă, toate se spărgeau spre tine... şi n-aveai nicio vină. te-ai încrezut în prieteni, că îi ştiai de-o viaţă, dar purtau altă mască, pest-adevărata faţă. şi rând pe rând, îţi iei palme crezând că le meriţi, ba chiar le ceri, că poate aşa mai uiţi. ţi-am zis că pot, că sunt magician, nu mai crezi nimic, nici măcar în bani. te-ai înrăit degeaba, cum des la douăzeci se-ntâmplă, au trecut vreo doi, când te-ai trezit din culpă. începi să ai din nou, tremur în capilare, şi vrei nu vrei ajungi, ca fratele mai mare. canalizezi urma de suflet, doar spre ce cu adevarat merită, mare parte însă, cele care nu cuvântă. ţi se ascut mai toate, mai mari şi mai multe, simţuri antice, străvechi... de umbră-ţi sunt cusute. în zori de dimineaţă, miroşi cafea cu aer proaspăt de seară, ochii tăi văd alb si rece, dar ochii lui îţi sunt vară...