vară-n ochii lui.  S.R.I.C. în pas grabit, îţi mişti de dimineaţă unghia, că stea eşti printre toţi, dar te-a ales cartea. ne-am robotizat de singuri, am închis cărări, ca să fim vazuţi bine, sa fim vazuţi ca ei. iţi fură viaţa cu lei, te-ademenesc constant, iţi cumpără oboseala, c-un turcesc rahat. la apus mai speri, doar ca să ajungi acasă, nu e nici a ta, nu e nici a voastră. ajungi acolo unde, odată era linişte, la fulgul ăla moale, acum te rugineşte. sunt coşmare vechi, de când erai tristă copilă, toate se spărgeau spre tine... şi n-aveai nicio vină. te-ai încrezut în prieteni, că îi ştiai de-o viaţă, dar purtau altă mască, pest-adevărata faţă. şi rând pe rând, îţi iei palme crezând că le meriţi, ba chiar le ceri, că poate aşa mai uiţi. ţi-am zis că pot, că sunt magician, nu mai crezi nimic, nici măcar în bani. te-ai înrăit degeaba, cum des la douăzeci se-ntâmplă