Cinci, de moment

D.A.G.
Te știu de-o viață adunată-n cinci,
Am fost o vreme acolo, altele p-aici.
Tablouri vechi pictate, d-amandoi prin creier și pe gene,
Revin din când în când, ca și alcoolu-n vene.
În fiecare insă, tot ne regăseam,
În unele devreme, în altele pe geam.
Și treceau zile, treceau ani... apusuri peste noi,
Când c-aproape renunțam... răsărituri moi.
N-am renunțat vreodată, că nu știu cum se face,
Am străbătut la pas ghiocul, ca să-mi alin din pace.
Buze multe, fețe, ochi, povești... degeab-am scos prin ace,
În fiecare cele cinci, parfumul mi te-ntoarce.
E greu ca-ntotdeauna, că d-aia e frumos,
Când ai ceață pe ochi, altfel ai miros.
Din străfunduri vin săgeți, imagini muribunde,
Trudeam o viata-ntreagă... doar să te pot cuprinde.
Deodata răsai, în inimă simt și plin și gol,
Precum un șchiop își simte încă, al lui pierdut picior.
Ne completăm instant, viețile se simt,
Și-și promit în șoaptă, că nu se mai desprind.

Abonati-va