pamflet pe gânduri negre R.G.T. se crapă ca de ziuă, spumegă şi tace, o mare de idei, învolburată... zace. cu raze zâmbitoare, ieri parcă eram pe faţă, tot zambitor şi azi, ascuns adânc prin ceaţă. bolând şi prost în iris, credeam ca-i bine când e bine, trecut-au multe luni, de când râd eu... de mine. se-ntâmplă câteodată, să vrei să te laşi prostit, cam ăsta e preţul, ca să poţi fi fericit. să plâng cu lacrimi de crocodil, urlă voci vecine, dar cum să plâng acum, când tocmai mă fac bine? şi ele ştiu de-o viaţă, că plânsul e poveste, am plâns numai în mine, închisele ferestre. pamflet pe gânduri negre, idei se cern prin riduri, cu firul de la pantofi, pe rând o să mi le gudur... sunt tot pantofii veseliei, ce găzduiau albeţe gânduri, de ce să le-nec cu lacrimi, când pot ca să le spanzur?