pamflet pe gânduri negre

R.G.T.
se crapă ca de ziuă, spumegă şi tace,
o mare de idei, învolburată... zace.
cu raze zâmbitoare, ieri parcă eram pe faţă,
tot zambitor şi azi, ascuns adânc prin ceaţă.
bolând şi prost în iris, credeam ca-i bine când e bine,
trecut-au multe luni, de când râd eu... de mine.
se-ntâmplă câteodată, să vrei să te laşi prostit,
cam ăsta e preţul, ca să poţi fi fericit.
să plâng cu lacrimi de crocodil, urlă voci vecine,
dar cum să plâng acum, când tocmai mă fac bine?
şi ele ştiu de-o viaţă, că plânsul e poveste,
am plâns numai în mine, închisele ferestre.
pamflet pe gânduri negre, idei se cern prin riduri,
cu firul de la pantofi, pe rând o să mi le gudur...
sunt tot pantofii veseliei, ce găzduiau albeţe gânduri,
de ce să le-nec cu lacrimi, când pot ca să le spanzur?

Abonati-va