fior retard A.D.P. subconştient în şubrezime, în spasme şi dorinţe, tăcut aşteaptă noaptea, în vene ca să-i intre. de-a lungul zilei stă in umbră, sub limba el asudă, final de lumanare, se-ntinde, ferice scurt suspină... iubire cu orizontala, că rar vremelnic se-ntâlnesc, tango e la preludiu, lasciv dansat, la bec. parcă şi inima-i răcită, deodată-n colţ surâde, când chiar şi pentr-o secundă, în vis te poţi ascunde... acolo-n întuneric, eşti propriul tău erou, ai tot ce ţi-e mai drag... sau tot ce ţi-e mai rau... poti călca pe vânt, să te scalzi în nori, şi trist când el răsare, tu din nou tot mori. azi fu pe îndelete, aproape vineri, treişpe, că te-nfundaşi sub gene, dar urechea te trezeşte... e zgomot la perdea, sunet obscur ca de final, unealta vieţii p-un tăiş, a morţii-n celălalt. se zbate să ucidă, lumea ta de vis, că trage după ea, coşmar de plumb încins. începi să tre