fior retard

A.D.P.
subconştient în şubrezime, în spasme şi dorinţe,
tăcut aşteaptă noaptea, în vene ca să-i intre.
de-a lungul zilei stă in umbră, sub limba el asudă,
final de lumanare, se-ntinde, ferice scurt suspină...
iubire cu orizontala, că rar vremelnic se-ntâlnesc,
tango e la preludiu, lasciv dansat, la bec.
parcă şi inima-i răcită, deodată-n colţ surâde,
când chiar şi pentr-o secundă, în vis te poţi ascunde...
acolo-n întuneric, eşti propriul tău erou,
ai tot ce ţi-e mai drag... sau tot ce ţi-e mai rau...
poti călca pe vânt, să te scalzi în nori,
şi trist când el răsare, tu din nou tot mori.
azi fu pe îndelete, aproape vineri, treişpe,
că te-nfundaşi sub gene, dar urechea te trezeşte...
e zgomot la perdea, sunet obscur ca de final,
unealta vieţii p-un tăiş, a morţii-n celălalt.
se zbate să ucidă, lumea ta de vis,
că trage după ea, coşmar de plumb încins.
începi să tremuri tot, fior retard în aburi,
te clatină în oase, nu ştii cum să-l alungi.
degaba stai chircit, aştepti miracol ca să-l dreagă,
doar tu erai eroul aşteptat, de toţi în ceas de seară...
se uită elemenţi, mărgele negre doar la tine,
credeau c-o să-i salvezi... acum aşteaptă soare-vine...

Abonati-va