Este firescul meu banal Cu dragostea mea ascunsă într-un mic sertar De când am aflat că tu ești mereu călător Eu mă rulez adesea ca ața de pe mosor Iar esența ta tot nu pot s-o cuprind…

Atunci când părul îți răvășesc Mă văd plutind prin galaxie Departe de angoase și ale mele spaime o mie.

Mă pierd adesea în gânduri și închipuiri Mă las pradă uneori unor sensibile amintiri. Mă împletesc de cer și zbor de pe un nor pe altul Și apoi mă lovesc de ziduri ce mă răscolesc și dau cu mine de pământ De parcă nu ar fi de ajuns Dau peste un autor ce îmi amintește fără milă că port în suflet Un artist în umbră și tăcut pe care mă străduiesc să-l uit.

Alerg după o rază frumoasă de soare Și caut o altă spectaculoas