Vei fi liniște admit sau poate doar un răstimp
Îmi deschizi ușa încet iar eu mă ascund timid
Dar poate că tu doar mă minți frumos
Și e doar un colț de rai prefăcut
Atât de multe întrebări, atâtea răspunsuri
Stau suspendate în aer și soluția nu e înăuntru
Știu că îți place să-mi dai jar întruna dar
Mai bine plec afară decât să sufăr în tăcere înăuntru.
În tine însuți te întinzi și te cerni prin lume
Te uiți la lucruri și treci prin mine
Brațele tale sunt apă
Și tu ești liber
De o libertate groaznică
Tu te descoperi pe drum
Eu mă prefac într-o amară cenușă…
Între țărmurile plăcerilor și durerilor tulburătoare
Venele pulsante, nebunia care mi se topește în fericire
Impulsuri, emoții și ciudățenii ce aduc strălucire
Salturi și inimi alarmate ce se aruncă-n contrapartide
Îmbrățișarea și răpirea pătimașă a unui sărut febril
Cuvinte sălbatice, aspect și buze ce nu mai pot disimula
Suntem fulgerele care preced o furtună puternică
Incertitudine greșită, doresc o liniște profundă
Fug de captivitate și nu mă întemnițez de teamă…
