Și nu vreau demonii să mă țină de mână
Vreau iubirea să mă îmbrace și să nu bâjbâi în beznă
Așa că îi dau timp timpului…

Îmi spuneai că se poate să scapi de toate
Să scapi de trecut, să scapi de ce te ține pe loc
Poți la tot ce te sensibilizează să dai block?

Îmi spuneai cu detașare să urc pe val
Sa-mi îndrept iubirea spre alte inimi
Căci tu nu ești decât un ticălos și să-nclin corect balanța
Tu câte semne crezi că mai prind?

Îmi spuneai că lucrurile cele mai de preț în viață sunt trecătoare și schimbătoare
La fel ești și tu…
Și am vânat alternative
Ca să pot termina ce am început…
Dar golul e adânc în mine și nu găsesc cu ce să-l astup
Sunt doar activități care mă țin ocupată
Departe de obsesia mea fantomatică…

Lipsește ceva ce nu poate fi înlocuit de altceva
Și poate nu înțelegi asta, doar ai impresia că știi mai bine
Lucrurile pe care îmi doresc să le fac nu sunt neapărat niște alegeri bune
Dar eu nu mai cred demult că există doar rele și bune
Este ceea ce este acum…

Firimituri de tine îmi creează amintiri extreme
Nopțile îmi aduc doar vise fără rost
Și văd cum mă schimb cu fiecare anotimp
Dar e bine să fiu fără control
E ca un drum mai accidentat…

Pentru fiecare nou orizont
E un preț ce se cere plătit
Orice speranță se află în mâine
Uitând ziua de ieri
Orice speranță este stocată în gânduri
Sunt toate aranjate pentru a forma o piesă de teatru

Dulce nebunie știam că n-o să țină dar
Din suflete sar scântei
Ești acea melodie care nu se mai oprește…

Câte îți arată viața și totuși
Nu avem nicio hartă
Oricât ne-am rătăci
În frumusețe există liniște…