Trăia grăbit și febril o viață cu puține bucurii. Nu mai credea în nimeni deși era dependentă de frumos. Viața ei i se părea un eșec. O viață trăită pe alocuri, cu multe decizii anapoda. Mereu gonea spre amăgiri, false iubiri, căuta fiorii…

Nu mai avea încredere și asta avea un gust amar…era doar un val rătăcit într-o mare nesfârșită. De ceva vreme, nu se mai simțea ea cu adevărat, nu-și mai dorea lucruri, nu se mai vedea în niciun fel, doar trăia intuitiv, într-un soi de paralizie.

Părea că, fie în stare de veghe, fie în somn, era ascunsă în gândurile ei, de parcă viața ei nu era a ei. Cum să explici ceva ce nici măcar tu nu înțelegi? Pură amorțire….

Știi ce se întâmplă cu fetele care iubesc băieți pierduți? Până la urmă, se pierd și ele…

Parcă plutește în derivă, nu e aievea aici, și totuși e, atât de ciudat. Nici măcar el nu mai poate goni tot frigul din ea. Ceea ce nu spunem sunt lucrurile care ne apasă cel mai mult.

Sunt lucrurile ceea ce credem noi că sunt? Oamenii se poartă de parcă tot timpul totul este în regulă. Rețelele sociale inundă în vieți perfecte și palpitante. Uneori nimic nu e în regulă indiferent ce se afișează în fața celorlalți.

O lume care nu merită și de care totuși te agăți cu disperare…

O singură clipă, o străfulgerare care schimbă totul și face să conteze orice, și pentru că atunci când momentul ăla scurt se stinge, restul vieții tale se transformă în amintirea lui, la care vei încerca din nou și din nou să te întorci. Umbrele dinăuntrul lui, umbrele ei dansau dezinhibate, descătușate…iar ei îi va fi mereu dor. Încearcă dar parcă a pierdut ceva irevocabil și pur și simplu, nu mai poate să facă din orice eveniment motiv de sărbătoare. Poate că nici nu știe ce vrea pe lume. Caută resurse să fie mai spirituală, mai calmă, mai senină. Nu prea reușește. Nici nu mai știe care e varianta ei reală, nu se mai recunoaște. Chiar și cele mai frumoase sentimente se tocesc până la urmă. Totul se degradează, își pierde strălucirea în timp. Privește înainte. Timpul oricum înghite tot. Ferestre spre soare. Atunci când vrem să credem ceva, asta facem. Nimic nu ne oprește.