Trăia grăbit și febril o viață cu puține bucurii. Nu mai credea în nimeni deși era dependentă de frumos. Viața ei i se părea un eșec. O viață trăită pe alocuri, cu multe decizii anapoda. Mereu gonea spre amăgiri, false iubiri, căuta fiorii…

Nu mai avea încredere și asta avea un gust amar…era doar un val rătăcit într-o mare nesfârșită. De ceva vreme, nu se mai simțea ea cu adevărat, nu-și mai dorea lucruri, nu se mai vedea în niciun fel, doar trăia intuitiv, într-un soi de paralizie.

Părea că, fie în stare de veghe, fie în somn, era ascunsă în gândurile ei, de parcă viața ei nu era a ei. Cum să explici ceva ce nici măcar tu nu înțelegi? Pură amorțire….

Știi ce se întâmplă cu fetele care iubesc băieți pierduți? Până la urmă, se pierd și ele…

Parcă plutește în derivă, nu e aievea aici, și totuși e, atât de ciudat. Nici măcar el nu mai poate goni tot frigul din...