Mă rătăcesc în negura oracolului de minciuni
Şi nu ştiu ce să sper, în mine s-au prăbuşit atât de multe lumi
Te scufunzi în ape tot mai adânci şi nu mai ştiu pe cine strigi
O modalitate de eroare sau un templu plin de trădare
O momeală otrăvită sau mi se arată o cale
Să mă încred de astă dată în vechi zicale?
O luptă acerbă cu febra minţii
Fantezii croite atent trăite în splendoarea nopţii
Se metamorfozează toate în nisip de clepsidră
Un nor furios rulat de rafale
Zadarnic vrei să faci altfel
Un labirint în care afecţiunea n-are niciun scop
Dezamăgire profundă şi timpul e blocat pe loc…
În aceste ceasuri deloc line
Te caut din nou în mulţime, mi-e dor să adorm lângă tine
Motivaţii disfuncţionale uitate undeva pe coline
Nu mai e nimic să întoarcă vremurile bune
Mă doare trupul de pedeapsa atâtor dorinţi
Din gurile noastre a curs mult arsenic şi plumb
Spini nemiloşi şi cruzi m-au făcut să vreau să schimb
Abandonez acest obositor cântec
Soseşte negreşit ceasul înstrăinării
Şi tot ce am iubit cândva cu foc
Mă face să mă simt ca la un joc de noroc
Ajungem atât de aproape doar ca să rămânem departe?
Tu vrei urma să ţi-o plâng încă
Şi să mă încerce dorul şi o durere adâncă
Dar tu eşti clipa ce a zburat, ea nu se multiplică
Şi nu simt mânie şi nu simt nici frică
Eu trăiesc feeric clipa mea de-nceput
Şi şoaptele inimii încerc să le ascult
Nu vreau să neg existenţa ci mai degrabă să reţin esenţa
Caut armonie în valurile vieţii
Mă reculeg în liniştea nopţii.
