Mă lansez într-un ritual de felină
Îmi savurez cana de cafea aburindă
Și mă simt fără de vină
Când mă bucur de preaplinul lumii
Mă simt ireal
Timpul pare nesfârșit
Și totul pare proaspăt
La fel ca roua de pe petala unui trandafir
Visul mi se transformă în alint
Senzația e de rai dăruit
Mă racordez ușor la infinit

O amețeală dulce mă cuprinde
Rememorez sărutări, atingeri, și imaginația mi se aprinde
Șoapte și îmbrățișări pătimașe în liniștea nopții
Momente intense în voia unor forțe anonime
Secrete împărtășite știute numai de noi doi
Toate de parcă s-au întâmplat ieri și continuă să existe
Aproape de apă șoapta se scaldă în liniște
Cântec nou de înflorire
Însuflețit de o vioară ce vibrează ca-n iubire
Compusă din umbră și lumină, din stele și din miraje
Artă pură ce înflorește
Visând, crezând, chemând…

Am tras cu arma orbește și am lansat dorințe în Univers
Glonțuri trimise să facă pace
Menite să reușească prin orice mijloace
Croite dinadins să nu se piardă printre atâtea povești felurite…