Mi-am pus iubirea într-un fulg de nea
Mi-am dorit să plutesc așa cum o face ea
Legănându-se ea se așterne peste întreg orașul
Ne imprimă cu dor când ne gâdilă obrazul
Adormiții se trezesc cu regret din somnul lor divin
Se tem de vremurile sucite ce par că vin
Se prind de prezentul iluzoriu cu gând senin.

Privesc la fulgii aceștia ce cad nepăsători
Se miră parcă cerul de oamenii temători
Mi-e frig și nu mi-e bine
Gaseste-mă te rog
M-am ascuns din nou în mine.

Pe buze port o tandră chemare
Mă încearcă o mincinoasă uitare
Zugrăvesc vise ciudate și port naiv cu mine doruri aprinse
De vrei să încerci o nostalgică căutare
Mă vei surprinde într-o ușoară reverie
Mă vei readuce tu oare în a lumii simțire?

Mi-e dor de tine și nu am stare
Mă rătăcesc stângace pe a vieții cărare.
N-as mai vrea să mă stresez
Inima să o tot testez
Antidotul îl caut și încă nu-l găsesc
E adevărat că el se dă doar acelora care plătesc bine
Mi l-as fi injectat și eu rapid ca pe un vaccin minune
Să mă scape de toate, sa mă scape de ruine
Să mă prindă cumva în lanțul de stele
De aici de jos stelele par atât de liniștite…

Trăiesc înghesuita în atâta lume
Mă agită și marea cu ale ei spume
În sufletul ce oftează ascunzi cu a ta mândrie
Ce inima-n secret numai ea știe
Și faci ușor totul neclar
În timp ce tu dispari iar…

Ar trebui sa devenim mai înțelepți odată cu anii
Să ne amuzăm cu poftă de orice pățanii
Să lăsăm baltă tot ce nu are scăpare
Să gonim febril umbre și tăceri apăsătoare
Să ne debarasam ușor de tot ce ne doare
Să ne punem speranță și lumină-n suflet
Și să dansăm cu viața ca pe un cântec…