Aproape uitasem ca a nins atat de mult,
Atat de mult cat sa nu mai pot deslusi dulcea urma a pasului tau lasata pe umarul meu drept.
S-a asternut un strat greu de omat pe chipurile noastre,
Si imi doresc sa il putem topi impreuna
Sub arsita amorului nebun pastrat de aseara in trupuri.
Nu mai e nici foarte frig,
Iar tu ti-ai facut salba stralucitoare din fulgii sticlosi de zapada cazuti nestingheriti peste sani.
Intalnirea de ieri, din jurul inimii tale, intalnirea cu omul acela e acum departe, am inceput deja sa o uit.
Sau o fi fost doar o iluzie, si nu era nimeni care sa tulbure
Urcarea mea printre artere, vene si aorte pana sus de tot, pana la tine?
Oare visam ca eram doar noi doi pe drum, o inima ninsa si coapsa ta fierbinte?
Poate ca era vara,
Si eu nu urcam pe a ta coloana vertebrala ci doar te vegheam
O sa te intreb maine si despre asta, tu sigur ai un raspuns...
Acum am sa te strang si mai tare in brate si am sa te invit la un ceai cald, de vanilie,
Luna cruda a lui gerar in sfarsit a tacut....
