Ava trage un fum lung din tigara subtire ca un pai, un fum mai lung chiar si decat gandul obsedant care nu-i da pace nici ziua si nici noaptea. Doarme si se gandeste, mananca si se gandeste, face dragoste si se gandeste: Ganditul ca mod de viata. Practic, nu ia niciodata vreo pauza din ganditul asta bolnavicios care o devoreaza pe dinauntru, care o desfiinteaza aproape.
Groaznic, isi spune, e absolut groaznic.
- Esti teribil de sexi cand fumezi asa, pe indelete, îi zise Paul, un Paul indragostit care habar n-are pe unde ii rataceste iubitei lui mintea fix in momentul asta, ca de altfel si in toate celelalte momente. Ochii ti se fac de un verde nepamantean cand fumezi!
Dar Paul nu stie ca pentru Ava fumatul e doar un pretext de eschivare si nicidecum o placere. Ava fumeaza mult si des doar in prezenta lui, asta ca sa nu fie cumva nevoita sa turuie despre cine stie ce subiecte aiurea cat e cu el, pentru ca pur si simplu nu e in stare de un asa efort.Toate tigarile care i-au atins vreodata buzele s-au fumat aici, in garsoniera lui Paul de la mansarda, pe stomacul gol sau plin, cu cafeaua langa sau fara. Ar putea sa denumeasca tigarile astea "Paul", ca doar din cauza lui le fumeaza. Sau pentru el, sau...Se intrerupse din ganduri, simtind ca daca nu sustine un dialog cu el, risca sa fie si mai rau: Paul o sa vrea sa faca iar amor cu ea, lucru de neconceput: No way, dear Paul, no way. Mai mult de o singura data pe seara ar fi ca douazeci de tigari fumate in acelasi timp!
- Nu sunt asa de sexi, ti se pare tie. Unde mai pui ca si mor incet din asta, raspunse Ava cu o voce grea si densa, ingrosata de la tratamentul asta toxic aplicat pe post de potentiala sinucidere. Orice e mai bine decat o viata langa Paul. Prefer sa mor tanara decat sa revin aici, iar si iar, victima unui amor nedorit, a unui ceva complet nedorit.
-Ba esti, tu esti sexi si numai pentru ca respiri. Asta cu fumatul e bonus, Ava, zau asa. Ai un stil aparte, chic de a tine tigara aia intre degetele-ti lungi si fine...
- Zau, Paul, exagerezi acum. Ce sa fie asa sexi la o tigara atarnand in coltul gurii? Ava deja e nervoasa si indignata. Simte ca o catastrofa iminenta e pe cale sa se produca. Cum de nu se intreaba omul asta de ce fumez atat de mult in prezenta lui? Cum? Ce treaba are fumatul cu dragostea? Pe bune acum! Cand esti indragostit, iti rasfeti iubitul iar si iar, te dragalesti cu el pana lesini de la atata dulcegarie. Nu prea ai timp de tras fum in piept, sau cel putin nu ai asa de mult timp pentru asta! Iar eu fumez intr-una, fara oprire, iar lui nu ii se pare nimic iesit din comun. Doamne!
Evident Paul nu aude acest monolog al disperarii feminine, ca doar e interior si e mut, captiv intr-o Avă pe care o adora. Si chiar daca l-ar auzi, probabil tot nu l-ar crede.
Pentru o clipa, Ava se simte muscatura vinovatiei pentru ca nu e in stare sa ii returneze lui Paul complimentul; macar atat sa fi putut sa faca si ea, ca de iubit...
A incercat in cateva randuri sa il faca sa inteleaga ca dragostea e ceva complicat si ca e mai mult pentru oamenii mari; iar Ava e inca pustoaica in sinea ei, basca ca se si comporta imatur si instabil. Se vede cu doi barbati in acelasi timp, desi iubeste doar pe unul dintre ei, si acela nu e Paul.
- Ava, eu ma bucur pur si simplu ca esti aici! Imi ajunge sa te privesc asa, goala, ca si cum nu te-ai putea dezlipi niciodata de pe canapeaua asta, ca si cum ai fi parte din casa mea si din mine!
- Paul, nu-s piesa de mobilier sau perna pentru spatele tau cu scolioza, ce naiba. Nu-s parte din nimic, sunt doar eu...
-Te rog nu te supara, atata m-a dus capul sa iti spun. De fapt, ce voiam sa zic e ca esti frumoasa si ca nu as vrea sa mai pleci niciodata...
-Ba o sa plec, Paul...
Ava nu isi propusese sa se produca taman azi, de ziua ei, ruptura, desi probabil ca treaba asta s-a intamplat de la sine mai mult ca un cadou facut siesi. Chiar de stie ca nu va putea fi niciodata cu celalalt din lipsa reciprocitatii sentimentelor, de data asta invers, tot nu se poate abtine.
-O sa plec pentru ca sunt o femeie frumoasa care nu te iubeste, o femeie care viseaza la mai mult decat o moarte din cancer la plamani survenita mai devreme decat ar fi cazul. Pricepi? Si asta cum ca moartea ar fi mai buna decat viata e, dupa cum se vede, tot o minciuna, ca atatea alte mii pe care ii le debitase de-a lungul timpului, fara oprire, fara niciun sentiment de vina. Nu îl iubea si gata, cate si cati nu sunt asa...
Dar Paul tot nu pricepe. E socat, chipul i se schimba in cateva clipe de la luminos, la vanat. I se vad mai bine si cearcanele, sustinatoare de nadejde ale durerii care il cuprinde incet, incet pana probabil il va coplesi si il va darama.

Ava isi stinge tigara pe jumatate fumata direct in tablia masutei din fața canapelei din care ea a facut, aparent, parte pentru cateva luni. isi promite ca nu va mai fuma niciodata. Se ridică mai usor ca un fir de praf, isi aduna de pe jos hainele minciunii si se indreapta spre baie, fara macar sa ii mai arunce vreo privire lui Paul cel naiv.
Acum e vinovata si e goala si asta, culmea, nu e o minciuna. De data asta...