Imi place la nebunie cafeaua si la fel de mult imi plac si cartile. E de ajuns sa vad o imagine cu cele doua mari placeri ale mele si deja simt cum ma calmez si cum ma relaxez pe data.
E simplu: Imi inchipui pe loc ca e vorba si de mine pe undeva pe acolo, ratacita printre pixeli si arome puternice; ca de fapt eu sunt cea care bea din cafeaua aia teribil de apetisanta si tot eu sunt cea care citeste si la cartea aia de nelasat din mana pana aproape uit ca eu, spre deosebire de ele, mai am si altceva de facut. Din pacate.
Ma desprind cu greu din visarea cu lectura cofeinizata la purtator si asta doar cand mi se termina cafeaua. E ca o pauza impusa; daca nu mai simt pe cerul gurii aroma dulce amaruie, pare ca si povestea livresca are nevoie de o pauza. Si i-o acord fara prea mult entuziasm, doar cat sa mai fac un "coffee refill". Mai completez imaginea din minte si cu o fer