Martea, dupa cum se stie de cand lumea si pamantul, sunt cele trei ceasuri rele. Dar ce nu se stie la fel de aigur e si cand se deruleaza de fapt ceasurile astea si ce parte a zilei prefera. Eu, ca sa nu mor sub greutatea unui pesimism ce m-a caracterizat mai din totdeauna, prefer sa ma gandesc ca "tumultoasele" ore se vor fi scurs pana sa deschid eu ochii, pentru ca tocmai ce a sunat alarma si trebuie sa ma trezesc! Si ma gandesc ca daca mai multi ar face asa ca mine, am putea influenta in bine universul asta buclucas si imprevizibil cu energia noastra ingemanata, armonioasa si pozitiva (sunt filme destule pe tema asta, deci ar putea sa mearga si asta, de ce nu?)

Bine, nu mi-as dori ca asta sa afecteze cumva calitatea somnului sau a viselor noastre, nu. Dar, pana la urma, totul are un pret pe lumea asta si mai bine dai nitel din picioare, zvarcolindu-te in calitate de victima a unui cosmar de scurta durata, decat sa stai dupa aia o zi intreaga in expectativa si animozitati sperand ca poate macar de data asta ziua de marti nu o sa iti mai joace aceleasi feste ca de obicei; si ca nu va fi nici mai rea decat oricare alta zi a saptamanii, luni de exemplu, cand vorba aia: "Nici iarba nu creste". Zic si eu, na, nu dau cu paru'.

Si daca tot venii vorba si de alte zile ale saptamanii si ce simtaminte am eu fata de acestea, va marturisesc ca ceva mai groaznic decat duminica seara nu exista pentru mine. Iminenta unor zile de luni si de marti, cand cu greu iti reiei ciclurile saptamanale mai mult sau mai putin insipide, e chiar naspa. Dar, cum o vineri seara eterna e o tinta greu de atins, eu ma multumesc ca de joia sa incep sa ma gandesc la un weekend care, in capul meu, nu se termina niciodata, ceea ce va doresc si voua.

Pe maine si cu sperante de si mai bine,

A voastra NP