Dacă vrei să afli care este adevărul ce ți se ascunde
(indiferent de către cine și în ce context), fii atent la tot ceea
ce este negat cu vehemență, respins și considerat non-sens,
prostie, aberație.
Gândește-te și amintește-ți cum te-ai comportat sau te
comporți atunci când încerci să minți, să ascunzi ceva. Ai avut un
comportament ciudat, nenatural care, în loc să îți asigure
ascunderea secretului, parcă atrăgea și mai tare atenția celor din
jur, și făcându-i să intre la bănuieli și să-și pună întrebări
legate de tine.
Adică, de ce ai nega vehement ceva și ai și insista mai mult
decât trebuie că totul e o minciună, dacă nu e adevărat?
De ce te-ai strădui să aduci argumente necerute și să ataci
oamenii care (ți se pare că) sunt suspicioși, dacă nu ar fi
adevărat ceea ce încerci să acoperi?
De ce te-ai strădui să denigrezi pe cineva care susții că
minte dacă nu ai ști în sinea ta că, de fapt, are dreptate, dar că
acel adevăr ar avea efecte neplăcute asupra ta?
Imaginează-ți că flirtezi cu altcineva decât cu partenerul
oficial. Începi să te simți vinovat(ă) în sinea ta, de parcă toți
cei din jur ar ști secretul tău; iar asta generează comportamentul
tău ciudat care, într-un final, va duce exact la secretul pe care
l-ai ascuns și la demascarea lui, cu consecințele de rigoare.
Dacă vrei să afli un adevăr, orice ADEVĂR, caută acolo unde
este cel mai contestat, și unde apare forța și amenințările subtile
sau pe față.
Dacă vrei să afli adevărul, caută oamenii cei mai contestați
pentru că ei emit cele mai neplăcute ADEVĂRURI.
Dacă vrei să afli versiunea reală a oricărui lucru, urmărește
teoriile cele mai contestate.
În fond, dacă ar fi minciuni sfruntate iar oamenii care le
emit ar fi așa mari impostori, la ce atâta efort și energie să-i
contești, să-i pui la zid? De ce să desființezi oameni și teorii,
dacă ele nu sunt adevărate? Le lași în plata Domnului, că nu au
nicio valoare.
Dar când depui prea mult efort să negi ceva, să denigrezi
persoane și să desființezi teorii, să creezi situații care să
distragă atenția generală, să o abată spre altceva, e clar că ceva
nu este în regulă.
Problema nu este că minți, ci că vor exista consecințe.
Problema nu este că te lași mințit, ci de ce ai tu nevoie de
această experiență, ce ai de învățat din ea și de ce ți se întâmplă
tocmai ție.
Nu are importanță dacă și altora li se întâmplă și că mai sunt
mulți ca tine; asta e irelevant.
CU CE TE SCHIMBĂ PE TINE ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?
De ce alegi să faci tot ce fac ceilalți și să nu faci ca
tine?
Adică dacă și alții au fost mințiți și înșelați (indiferent de
context), alegi să intri în clubul victimelor care-și plâng de
milă, în loc să te concentrezi pe tine?
Ce din tine te împiedică să fii persoană independentă în
gândire, și are nevoie ca alții să-ți spună ce să faci și cum să
gândești?
Ce din tine te împiedică să cauți adevărul și să-l vezi acolo
unde este cel mai contestat?
Ce din tine, omul neinformat, te face să dai crezare unor
oameni și nu altora?
Ce din tine refuză să gândească?
Ce din tine are nevoie să fie mințit frumos? De ce?
Gândește. E dreptul tău.
Te rog să mă ierți!
Mulțumesc!
Te iubesc!
Îmi pare rău!
Binețe, iubitorule de adevăr!
Edith Kadar
Arad, 24 aprilie 2020
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest
blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze
aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
()
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se
poate face fără aprobarea autoarei.
.jpg)
