Alunec ușor pe o bulă de săpun
Toate cele ce mă frământă nu pot să-ți spun.
Ne aruncăm în colțuri opuse și ne prefacem că nu simțim.

M-am rugat de mine și m-am aruncat în abandon
Ce credeam că era flacără lumina fals ca un neon
Sufletele noastre s-au întâlnit la o cotitură de drum
Încearcă în zadar acum să vadă cum totul s-a transformat în scrum
Întrebăm dar știm deja, ne împotrivim imatur ca în faţa unui tun
Și ne găsim în alte brațe alinare
Pentru tot ceea ce cândva cerea confirmare…

Misterul care mă leagă încă
Mă face să-mi fie frică
Lumea asta e alta-n fiecare zi
Și mă sperie cât de intens pot uneori simţi
Mă străduiesc cuminte o nouă poveste să imprim

Şi mă minunez cum înfrumuseţăm tot ceea ce iubim
Încerc să mă prind de fulgerul de pe cer
Și ard etape în goana după sublim.

De-am admite că suntem într-o continuă inconsecvență
Și ceea ce căutăm uneori se află pe o altă frecvență
Ne mințim adesea că noi am încercat și restul e pură nebunie
Și toate aceste contradicții ne aruncă
Pe alte meleaguri să pribegim…

Inimi înghețate în zăpadă ascund

O mai profundă rană de tot ce avea să moară…