Ploua infernal și ne iubeam atunci prin mansardeBlestemată fii tu, lună de Marte,Acum când iubita-mi e atât de departeȘi de ploaie, și nici de amor nu mai pot avea parte.
Am uitat și eu și poetul că în loc de cântat și de toamnăPe umeri ne plouă cu stropi mari, azuriiChipul dulce de muiere cu ifos de doamnăCu ochii verzi și cu trup de Alhambră.
Mai strig doar așa, pentru mine mai mult și într-o doarăCă mi-e dor și mie vers, și mie clipă, și mi-e o noapte de varăÎn sufletul mut, pe vertebra subțire ca un arcuș de vioară...
...Încetează odată cu jocul astă nebun