Rugăciune dă-mi Doamne o durere mai mare decât minunea creației smulge-mi limba și țintuiește-mă în prima silabă fără sens rostită în pustiul Sahara de primul intelectual fără coadă și lasă-mă acolo să mă înțelepțesc de viu coboară-mă în calendare mai jos decât viața aceasta pe care se cațără spre tine ca pe o scară pisica râioasă a timpului chinuită de păduchi și de foame hai pune-mă la încercare și ispitește-mă cu păcate mai grele decât nemuritorul cancer izvoditor de sevraj și arată-mi puterea memoriei tale căci dacă m-ai uitat aici în mijlocul fericirii oamenilor ca pe un paria înseamnă că s-a dus dracului tot planul divin nu mă lăsa în urmă ca pe un cărăuș anonim al atâtor erori și anomalii în lipsa cărora cei buni și cei răi nu ar putea viețui laolaltă în adâncul fricii în adâncul iubirii în adâncul nimicului și al sfîntului duh și trage-mă după tine în vâltoarea imaginației atoatețiitorule