Badica Gabriel

Articole postate de Badica Gabriel

  • ... 106

    DODO - La Marinarul cu Pipă Dominourile roze Doar clipa dominourilor roze ne mai separă, metafizic, iar. Precum spre seară-n ceruri cu pluta lui de sticlă se lasă dus în sensul iubirii înc-un înger sexocentrist sau poate uşor morbocefal placenta poeziei se descompune-n doze homeopate Astfel se naşte nedorita şi-ncercănata vină mucoase parfumate-n ghimbir şi-n parafina reală din conservă amanetează viaţa pe-o formă din vitrină lăsând atâtea spaţii acestor verbe super câte-au săpat lăstunii în mal la Vadul Oii M-au junghiat în suflet solfegii molfăite-n delir gingia ploii cuvinte răsfutute şi bagaboante mute ce-şi cată prin spontane colapsuri catedrala dansată de Svetlana de la Bolşoi în poante... Mereu acelaşi vers şi veşnic altă moarte la prăvălie, -n centru, se-mpachetează-n ţiplă... Eu tac de-acum şi numai atomii mei mai ţi pă

    Citește mai departe

  • ... 107

    DODO - La Marinarul cu Pipă Nimfe şi pupe Neaua iubirii plânge pe înstelatele crupe traversând bulevardul galactic ronţăim o cenuşă de nimfe şi pupe printre corpuri de oaste fragile neoane sau dormim îmbrăcaţi în cazarme cu visul la uşă cineva neştiut se apleacă de sus să ne pupe Îngeri din ceruri, la arme! Tropot ambiguu oh Carnivale timpul însiropează aripa de greaţă a preaînalte şi reci mahalale la marinarul cu pipă o revarsă în cupe meandre fugi Alexandre masca tăcerii iconoclastă îşi consumă suavă celestul vehicul cearcăne verzi poartă aste madone -ntre pulpe le lor hibernează nimicul ochiul cu irisul moale-i stăpân pe averea de umbre a Marelui Han peste pecetea arsă-n inel de wolfram pe bancnota ascunsă asemenea poftei de carne Îngeri din ceruri, Ce dracu’ la arme

    Citește mai departe

  • ... 110

    DODO - La Marinarul cu Pipă Lampionul mesmeric Luce iar lampionul mesmeric şi ochiul de lapte-al iubirii s-a spart într-o mie cine oare cine poate să ştie în şapte în patru în ăst fel ne-amintim de mirosul fertilei transcenderi în limbul ascuns ori de limba-spirală în scoica plăcerii ca o poftă de îngeri uşor desfăcuţi pe mâneca bluzei cu pene de struţ şi cu nasturi din oasele roz ale verii Mecanicii regii poeţii eroii o prostituată o periferică doamnă se-ndeamnă pe Calea Victoriei să îi atingă în treacăt şi cu sfială pârghia ei pronunţat senzuală Eu sunt pasărea DODO mai grea decât poezia aceasta decât aerul cu motoare din fum de ţigară înghiţindu-şi poetul aşa cum o şopârlă de sticlă înghite soarele obosit cu pedală sunt mai grea decât vertebrele voastre de plumb îmbrăcate-n parfumul secretarei domnului Moarte spune Clementina duminică între două capitole dintr-un roman foarte la modă de Coelho sau de altul (de exemplu, romanul celebru două râme sar gardul)

    Citește mai departe

  • ... 108

    DODO - La Marinarul cu Pipă Cloroform III Unii vorbesc despre îngeri altcineva caută ce nu are unul ridică lespezi altul sărută frunzele dinţii iubirii îţi sfâşie buzele creierul adormitului robului tău e un cartilagiu de sare croncăne arborii iambotrohei contessina alfanumerică spionează prin găuri de chei sexul enorm al nopţii polare ca un cui în icoană unghia mortului creşte în palmă Unii vorbesc despre îngeri Mieii vorbesc despre miei Şi atunci lipa-lipa aburul capătă forme amfibii în depoul amânatelor evadări către Lybrae sau Libii. La bariera Speranţei din arhipelagul E-Hey stau pumnalele-n teacă. Noi vorbim către îngeri ei vorbesc despre miei. niciodată nu a fost mai târziu zurzuriu în conducta cu sânge de iapă sălbatică

    Citește mai departe

  • ... 103

    DODO - La Marinarul cu Pipă Cloroform II Aş vrea să plec domestic neras într-un Februare sau August fără ţintă Îngeri bătrâni cu sexul ieşind din pijamale şi diavoli cu zdrenţuite labe de clor să-mi poarte rece limba pe-aripile teatrale spre vastul Dormitoriu sugând pe-ascuns ambrozii acre şi ilegale din perle esmeralde şi antic antimoniu Să-ntindă celofanul etern dintre etaje- le opt şi nicăierea femeia mea albastră muraţi de neodihna şi pânda vânătorii să-i mestec ochii mari cât două portocale direct în abdomenul iubirii căci nu e altă cale de criză hyperspaimă şi metarăzvrătire. În ochiul labirintic dendritele spectrale să işi lichefieze mistic otrava şi agale şoferii dimineţii cu limpezi idealuri să dea la manivelă scânteia despărţirii gândind gândind întruna sub metastaza verde că sunt şi-n cer guverne că poate se rezolvă. La urma-urmei nimeni nu a trăit din soldă.

    Citește mai departe

  • ... 110

    DODO - La Marinarul cu Pipă Cloroform I Decorul sugerează ascunse lame Oblic se-ating de zid timide şi vagi, mahomedane viscerele tăcerii prin ceţuri şi pahare spălate în oţetul călduţ al dimineţii deja îmbătrânite sunt feţele tandreţii Un ochi deschis iar altul strâns într-un ghem de spire coclite şi resorturi se lăfăie în palma ţigăncii Printre corturi se sparg oracoli fragezi cum pozele uscate-ale celorlalte locuri exală secret vinovăţii iubirile leşină de ulcer printre blocuri Printre fragile lespezi hoinarele poveri au coarne şi foetus închis în chihlimbar ele nasc şi renasc încercănate fiinţe ce dispar în cosmosul urban vecin cu nebunia pe strada Trafic Greu nici moarte şi nici viaţă nici ploaie şi nici zar Doar eu mai am puterea de-a mesteca beţia cu limba în pahar auzi Clănţăne-n ceruri molarii ironiei un iad de cloroform înghite patefonul O uşă de acryl se umflă ca o burtă de carne şi de heliu un prunc viril se-agaţă de barba lui Kiril...

    Citește mai departe

  • ... 109

    DODO - La Marinarul cu Pipă Pianissimo Cât jazz Sau câte pulberi de sentimente caste (Om liber şi mahmur, nu dau un ban pe asta) punea artista-n imne! Cu gleznele luxate de penitenţă-n faste şi cvasianonime lăcaşurile moi, din rumeguş şi paste, priveam prin lupă magii alămurilor noi plângând în sus la Domnul din poza lor întoarsă cu fundul în altar Ideea rugăciunii pentru mai multe aripi îmi ruginea de veacuri manşetele din plastic dar iată că se-anunţă chiar astăzi la ziar pe pagina a şaptea Strategii din oficiu ai sufletelor proaste mărunte egolatre confuze refuzate ciobite, belalii cer un buget mai mare pentru orgii cu demoni goliţi de sens şi umbre nici vesele nici sumbre poştalioane umblă prin sulful tinereţii apoi în clipa verde cochiliile nopţii nasc perle poliedre Sub zdrenţe sidefii se spânzură de trolii copile parfumate cu umerii din carnea unor feroce verbe şi scuipă fluturi galbeni ce poate vor fi îngeri. Ludic se scurge ora lubrefiată-n arte Eternitatea linge saliv

    Citește mai departe

  • ... 113

    DODO - La Marinarul cu Pipă Knockin' on the Heaven's Door Sub semn opac, funebru ghilotinat de pleoapă expatrie cocorii în insule de-asfalt frumoasa Clementina (iar palida-i uimire-n portalul ei acvatic rămase mărturie măreţului transplant) Veniră zorii - deci migrau veneţii pe sânul ei înalt din lumea poeziei… Şi-aşa ne strecurarăm prin spaţiul dintre două rondeluri ferecate-n tristeţi de ebonită păşind în armonia străvechiului cerdac În zări uşor palpitul cu numere impare lucea inclus în altă şi altă şi altă păsuire ce nu se mai sfârşeşte. Oraşul Bucureşte Memoria-i puhavă în cleştele de-argint pare-o orbită goală sub dalbă criză… antemă acum nebunii-şi urcă în turnul monolit miezul lăptos şi candid din care s-au ivit… oh Guadalupe, tango şi Vámos a Ballar doar îngerii din ceruri mai fâlfâie penajul aripii de calcar pustiul estuar s-a-ncovoiat de spaima ce-mbată cavalerii de pază plictiselii deşertului Tătar. Cu ochi de sare Domnul scrutează hieroglife-n buricul unei târfe iar

    Citește mai departe

  • ... 108

    DODO - La Marinarul cu Pipă Limba mea şi literatura română Era ora la care, în literatura română ca într-o pernă cu ace vorbele se încălecau purtate-n derive de ideatice simţuri precum tratatele de război şi de pace de sub pielea verzuie a lui vino încoace şi astfel animalul iubirii se umplea de protuberanţe şi zimţuri dar pentru că aşa fusese subliniat în Scriptură limba mea ca o sabie decapita somnul din pleoapa ta albă albie labie sub lampadarul muced ca o deltă a oboselii rumenindu-se lent desfăcându-se-n fèlii precum moartea lascivă a unor întomnate Ofelii preste sâmburii vieţii răscopţi… Fusese noaptea ultimelor nopţi de delir şi de tristeţi umede sub un vag coviltir de şeptari candizi şi înşelătorii de opţi ce însângeraseră în Guadalquivir mătasea putredei singurătăţi iar aici la marinarul cu pipă işi răsuceau săgeata din aripă. Ce hoţi ce magice scule Ce foşnet în depozitul de libelule!

    Citește mai departe

  • ... 112

    DODO La Marinarulcu Pipă O altfel de iubire Aceasta este povestea pe care o spunea Alexandru în zori în timp ce îl admiram îl îl îl braţul meu peste pleoape ca o rădăcină de salcie moale ca o geană de mâl în detritusul vorbelor din coşmarul lui blând gâl gâl îl desena cu o pană curbată curbată cum se întorcea prin vitralii coclite halucinând în noaptea cu despicate copite şi ce torpoare penumbra tristeţii ardea ca un vinovat candelabru în ochiul femeii născută din abur… Atâţia diavoli şi atâţia sfinţi s-ar răzvrăti sub foile de aur atâţi funcţionari din catedrale zidiţi cu capetele-n jos pe boltă şi-ar stinge foamea veche din aortă sau limfa îngroşată excitaţia care urmează păcilor abrupte ce-au sângerat mereu pe sfânta rază (aşa cum spaima de o viaţă mai bună inundă imemorială creaţia). Stam la marinarul cu pipa stinsă cu stindardul în bernă cu ochii închişi precum farul în care palpită singur amnarul de pază (himera iluzia veacul futacul) …era lume pe străzi şi pustiu habitacl

    Citește mai departe

  • ... 111

    DODO - La Marinarul cu Pipă Toamna Te aştept toamna... să mă atingi moarta ei neliniştire te cheamă buzele-n coapse pe umbra sandalei flamingi podişuri sângerii sub zidul iubirii de pe care te stingi Te aştept toamna... la banchetul de neon al atlanţilor să-ţi presar în artere trifoiul d’antan Poate vor clavecine sa-mi frenetice inima prinsă în gustul unor porturi Oran... oranj sau al unor spirale-spitale vecine cu foşnetul neutru al tăcerii imerse dintre sacru pe care nici Preafericitul Teoctist nu-l căra cu sacul şi profan unde pulverizezi în taină unicul nostru sărut de marţipan Şi mai mult decât atât am să mărturisesc chiar aici şi acum ceasornicul meu zburător fâlfâindu-şi genunchii prin risipa asta de glezne de pe lubricul drum poate ultimul poate cel dintâi chestii nemaipomenite şi nemaiîntâlnite/nemaicunoscute. Poezia este o adolescentă adormind prin tramvaie (mai bine aşa decât să strănute) Un balaur mi-a cerut o copeică de aur Cu un singur fir de tutun am fumat toate r

    Citește mai departe

  • ... 101

    DODO - La Marinarul cu Pipă Privighetorile Ce noapte, prieteni, ce noapte fu aia alături şezură ca-n streşine ploaia grozave în şolduri şi dulci în imbolduri Yvonne şi Aglaia Se zămisleau pe atuncea păcate în sâmburii fumurii ai privirii ce nesfârşită petrecerea ce otrăvită săgeata arbitrară a nefericirii În miezul de lavă – caliciul de brumă în Nordul tomnatic – magnetica strună! Ne limpezeam noi înşine într-o molatecă glorie la marinarul cu pipă limbile stoarse de proză. Şi totuşi sfidând orice gnoză apusa noastră civilizaţieşiistorie se înfăţişa universului polisemantică luminoasă şi roză. Miraculos se cernea de pe turla bisericii Sfântul Bartolomeu şi Toţi Ceilalţi o zăpadă sintetică efectul luptei de milenii dintre virgulele diferitelor manuale de etică ceea ce, reflectat în vitrinele magazinelor Xavier Saint-Laurent, constituia reprezentarea cea mai pură a unei felii de dimensiuni normale dintr-un pepene – elefant cunoscut de dumneavoastră şi sub sinonimul neant. Yvonne îmi

    Citește mai departe

  • ... 109

    DODO - La Marinarul cu Pipă Singur pe ţărmul Mării de Plumb Pentru cine şi cum vor fi interpretate cercurile romburile şi milioanele de pătrate rămase fără surori, fără frate? ceea ce se vede strălucind dincolo de minuscula artă a evadat din poem asemenea necunoscutei din ecuaţie sau pentru o mai lesnicioasă înţelegere pentru o mai inginerească pricepere ca o uriaşă balenă de gelatină albastră presărată cu nestemate şi cioburi de amforă pe ţărmul de scrum închipuit de marea ortansă a Mării de Plumb De acolo şi până-n Suedia se întinde un infern de parfum o metaforă o megaanafură o putoare de pamblici funebre cu graniţe fixe şi nimeni chiar nimeni dintre cei invitaţi să existe şi nimeni dintre cei rămaşi pe afară şi poate că niciunul dintre prietenii mei de veghe într-un lan de secară nu va obţine înlesnirea spectrală ori bunăvoinţa extremă cu viscoliri de regrete şi parafe de gheaţă în puful din pernă pentru care o nouă migraţie ar însemna împărtăşirea misterului existenţial cui

    Citește mai departe

  • ... 110

    DODO - La Marinarul cu Pipă Tulipa Ce ai în gând îl întreb telepatic şi tandru când pleoapa-i bizară ca un înscris ca o foaie de ţiplă foşneşte ca o limbă de peşte sub creionul dermatograf tocmai bun să ascundă pe cerul câmpiei neînsemnatele semne ale apocalipsei zeppeline şi praf stairway to heaven o culme de neatins o tristeţe zen care se contorsionează şi se multiplică se imaterializează şi fumegă sau poate este vaca istoriei vaca asta de istorie care ne rumegă Ugerele ei contemporane mor pe rând pulpele ei antagonice din adâncul mării se împletesc cu legile noii birocraţii a înstrăinării iar din biocenoza adormită şi umedă a unui paşnic vagin picură-n halbe ecstazice lacrimile neîndemânatice ale ultimului mandarin. Ce ai în gând ce ai în gând Alexandru pocnesc lemnele mele de cuvinte în soba din iurtă pe colţii leopardului tinereţii noastre visată la coadă la urdă în clişeul voalat al nemuririi din orice idee cinetică adică la marinarul cu pipă. Am în gând o tulipă.

    Citește mai departe

  • ... 167

    DODO - La Marinarul cu Pipă Rugăciune Mai târziu sprijinit în tendonul de vodcă în bastonul celest şi ambiguu al nostalgiei sub verbele inelare ca viermii de ciocolată ai întunericului limfă dulce coborând în genunchi o mirare ultra supra extraexclusivistă în privinţa fantasmagoriilor ei mizantrope mi se pare sau nu mi se pare că păsarea DODO e prea puţin dodo că-şi pipăie cameleonice venele cu cioburi de lună umărul cu un stârv de chitară parfumat în sărutări aducătoare de ciumă că face blatul în trenul fantomă îmbibând boreal navetiştii cu o tristă aromă de leneşe piei epilate. Prinsă în guma visării stă spaima ţepoasă scuipată cu ură de un dumnezeu broască-ţestoasă în secunda facerii şi desfacerii din tuberculi a sferelor caste a nopţii de vineri spre miercuri murdară de verde e iarba de-acasă prin care mari poeme ratate se gudură în limba noastră porcoasă şi atât de matern bizantină Ce este ea altceva decât Clementina clementinei de clementină? Lasă-mă să mai zumzăi o dată s

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile