DODO - La Marinarul cu Pipă Pianissimo Cât jazz Sau câte pulberi de
sentimente caste (Om liber şi mahmur, nu dau un ban pe asta) punea
artista-n imne! Cu gleznele luxate de penitenţă-n faste şi
cvasianonime lăcaşurile moi, din rumeguş şi paste, priveam prin
lupă magii alămurilor noi plângând în sus la Domnul din poza lor
întoarsă cu fundul în altar Ideea rugăciunii pentru mai multe aripi
îmi ruginea de veacuri manşetele din plastic dar iată că se-anunţă
chiar astăzi la ziar pe pagina a şaptea Strategii din oficiu ai
sufletelor proaste mărunte egolatre confuze refuzate ciobite,
belalii cer un buget mai mare pentru orgii cu demoni goliţi de sens
şi umbre nici vesele nici sumbre poştalioane umblă prin sulful
tinereţii apoi în clipa verde cochiliile nopţii nasc perle poliedre
Sub zdrenţe sidefii se spânzură de trolii copile parfumate cu
umerii din carnea unor feroce verbe şi scuipă fluturi galbeni ce
poate vor fi îngeri. Ludic se scurge ora lubrefiată-n arte
Eternitatea linge saliva precupeţei ce-şi vindecă locvace
dezvirginarea-n spaţii Leviathane... Anne- Marie îşi trage limba de
ceaţă printre lujeri de ceapă ieftinită duminica în pieţe!... Vreau
pofta ei să piară într-un avort infam cu sunet de ţimbale şi
mistice ecouri în recile subsoluri spoite din Titan unde maimuţa
vieţii unde maimuţa vieţii vomită parmezan
