DODO - La Marinarul cu Pipă Lampionul mesmeric Luce iar lampionul mesmeric şi ochiul de lapte-al iubirii s-a spart într-o mie cine oare cine poate să ştie în şapte în patru în ăst fel ne-amintim de mirosul fertilei transcenderi în limbul ascuns ori de limba-spirală în scoica plăcerii ca o poftă de îngeri uşor desfăcuţi pe mâneca bluzei cu pene de struţ şi cu nasturi din oasele roz ale verii Mecanicii regii poeţii eroii o prostituată o periferică doamnă se-ndeamnă pe Calea Victoriei să îi atingă în treacăt şi cu sfială pârghia ei pronunţat senzuală Eu sunt pasărea DODO mai grea decât poezia aceasta decât aerul cu motoare din fum de ţigară înghiţindu-şi poetul aşa cum o şopârlă de sticlă înghite soarele obosit cu pedală sunt mai grea decât vertebrele voastre de plumb îmbrăcate-n parfumul secretarei domnului Moarte spune Clementina duminică între două capitole dintr-un roman foarte la modă de Coelho sau de altul (de exemplu, romanul celebru două râme sar gardul)