Sinéad O’Connor aici în tabloul pe care îl port cu mine oriunde eu nu pot fi sigur dar mireasa se tunde cu o liniște prevestitoare de coacăze coapte maiorul complice îi linge tricoul copilul ajunge cu buzele roșii aproape de șapte tristețea culorilor îi amuză pe clerici mama dolores tresaltă cu sânii ei sferici când ceapa cu lapte e dată de-a dura de-a ora maleficul templu absoarbe cu marmura însetată aroma cafelei plouă cu abur în mijlocul pieței de creiere moarte Emilia are două secrete dar nicio umbrelă ea nu poate vedea porumbelul păcii prin lentila albastră fiule nu păși ca pe apă într-un bordel fără harfă bătrâna cu gene de ceai din trăsura cu marfă ovoidal ia dârlogii-ntre pulpe țipătul alb ca o coadă de cal nu pot fi sigur dar altfel pe unde ar trece toți demonii necesari dacă ea nu se tunde (COVID 69)