Capitolul cinci: 20.00 Imaginaţi-vă un birou. Nu este prea greu să faceţi asta, nu-i mare lucru, nu-i aşa? Că, doar, birourile vă sunt familiare ca nişte utere de rezervă, proteguitoare, în care vă ascundeţi de dimineaţa până seara (vă cred că nu aţi vrut să vă naşteţi în această lume!), le populaţi, le încingeţi cu respiraţia voastră obosită până când, într-o bună zi, păşiţi tiptil în eternitate!... Bibliorafturile stivuite într-un colţ, tăbliile lustruite de coatele angajaţilor, mârâitul practicat îndelung - cu straturile lui mâloase, cu semnificaţii arheologice, cu încriptări istorice, înăbuşite -, crăpând pe alocuri tencuiala, pentru a se cuibări, veşnic la pândă... Telefoanele prăfuite, cutiile cu agrafe. Hărţile, plannerele, panourile de afişaj, calendarele cu imagini însorite din continente despre care nu poate afirma nimeni cu siguranţă că sunt reale. Lucruri ambarasante, rele, care vă oprimă. Durerea în ...