Capitolul doisprezece: 01.30 Jean-Claude Atkinson, îmbrăcat într-o uniformă purtând semnele unor asalturi şi retrageri succesive, o uniformă fără patrie sau pur şi simplu piemonteză, care ar putea sugera, cu puţină imaginaţie, încheierea dezastruoasă a primului război mondial, pilotează un bimotor cu aripi de pânză şi vorbeşte la telefonul mobil. Sub el, în întunericul relativ al nopţii polare, punctat de nenumăratele becuri ale lanternelor, farurilor şi proiectoarelor în mişcare browniană, peisajul arctic îşi desfăşoară întreaga splendoare, animat de o forfotă neobişnuită. Corturile cu cele mai ciudate forme şi de cele mai diverse dimensiuni, deasupra cărora flutură drapele naţionale indefinite sau simple cârpe decolorate, par a fi centrele de atracţie pentru sutele de peregrini băştinaşi sau poate de exploratori care străbat pârtiile bătătorite, unii pe jos şi alţii în săniile lor tradiţionale pline cu pachetele cu daruri c...